Poate unul dintre cele mai dificile lucruri de făcut odată ce termini de citit romanul Expurgo de George Cornilă este să decizi dacă ai vrea sau nu să trăiești în lumea pe care a creat-o începând de mâine, sau vreodată.
Scris în parte ca un documentar, ca jurnal și ca reportaj, în parte ca un film de acțiune, Expurgo este un roman SF împletind cu măiestrie elementele de cyberpunk cu satira și thriller-ul polițist.
Pe de o parte, avem utopia – într-un viitor îndepărtat, omenirea trăiește în pace și progres, sub semnul Noii Renașteri, tehnologia îi oferă o viață lungă și îndestulată, lipsită de pericole, colonizarea spațială are succes și Pământul își deschide brațele vizitatorilor din alte lumi, iar individul trăiește zi de zi plenitudinea unei vieți în care Cultura și Educația, Moralitatea, Frumosul și Adevărul sunt singurele puncte de reper care contează.
Pe de cealaltă parte, însă, avem distopia, în toată groaza și mizeria ei – un sistem totalitar amintind de atrocitățile unor regimuri nu de mult apuse, muncă silnică, execuții publice, centre de reeducare, limitarea drastică a libertăților unor anumite categorii de persoane, epurare, eugenie, un conflict perpetuu între cei care conduc și cei care nu vor să fie conduși, și, mai ales, o încălcare flagrantă a drepturilor omului de a fi om.
Agenții Serviciului de Apărare Intelectuală joacă rol de judecător și călău, călcând peste cadavrele celor care nu se conformează Noii Ordini Mondiale, aplaudați de populație și urâți din suflet de rebeli.
Urmărindu-l pe agentul SAI II-22 în misiunea primită de la centru – aceea de a împiedica o grupare extremistă de non-cetățeni să pornească scânteia unei revoluții în Metropola 1 – avem parte de o imersiune completă în acest univers ideal, dar greu de asumat. Raiul și Iadul coexistă în megalopolis-ul imaginat de George Cornilă, iar oamenii au de ales între ele. Motivele pentru care unii aleg Iadul de bunăvoie, în timp ce Raiul pedepsește cu moartea chiar și cele mai mici transgresii, reprezintă puncte forte în acest roman care va nărui toate lucrurile pe care le crezi despre tine.
Cu toate acestea, contrastul dintre Matrix-ul celor care iubesc minunata lume nouă în care incultura este ilegală și Zion-ul celor care resping violent ideea de culturalizare cu forța este elementul care te va face să dai pagină după pagină pentru a afla cine câștigă la final: intelectualii sau... ceilalți.
Cititorii se vor bucura însă să regăsească în paginile acestei cărți mai mult decât o distopie. Avem un science-fiction de extrapolare socială, o lume exotică și fascinantă, bogată în detalii (dar care îi lasă fiecăruia dintre noi destul spațiu pentru propria imaginație), un conflict între Bine și Rău cumva răsturnat față de canoanele clasice și un deznodământ pe cât de surprinzător pentru unii, pe atât de satisfăcător pentru alții.
O carte care îți dă peste cap busola morală din primele pagini, Expurgo invită la introspecție și auto-cunoaștere. Extraordinar de bine potrivit cu situația reală a țării noastre, romanul ne face să ne reevaluăm propria viziune asupra vieții. Ce ai vrea să devii? Un cetățean-model, perfect fericit cu cărți, artă, muzică și bogăție culturală fără limite sau un om liber, neconstrâns de nimeni și de nimic să își trăiască viața așa cum crede de cuviință?
Romanul poate fi achiziționat la precomandă de pe site-ul editurii Crux Publishing și va fi lansat pe 14 aprilie, în cadrul Târgului Final Frontier.
Mă întrebam dacă oare aş mai fi putut să revin neschimbat la viaţa mea dinainte, în bucla mea în care totul se întâmpla din nou şi din nou, mereu la fel, în bucla mea perfectă în care, peste frumuseţea culturii trona maiestuoasă frumuseţea regulilor.
Când am vrut să mă ridic, cu gândul de a-mi da cu apă rece pe faţă, am văzut-o pe Morgana vorbind cu un bărbat lângă uşa toaletei.
În ciuda fumului şi a amețelii, l-am recunoscut pe toroipanul care îmi scăpase deunăzi.
Avea falca bandajată şi părea nervos. Nu puteam înţelege ce vorbeau. Am avut impulsul de a-l anihila, cu un ciob de sticlă, cu mâinile goale dacă ar fi fost nevoie, însă m-am gândit că poate nu mă văzuse, poate erau doar cunoştinţe şi nici nu vorbeau despre mine. M-am băgat în învălmășeală şi am început să imit mișcările pe care le vedeam la ceilalţi, în timp ce trăgeam cu ochiul la cei doi.
La un moment dat, l-am văzut dispărând pe uşa toaletei. Am trecut pe lângă Morgana, care se întorcea spre ring fără a mă privi, gândindu-mă să intru după toroipan, să-l ucid şi să-i las cadavrul într-una dintre cabine.
Mai aveam câţiva paşi până la uşă, când muzica s-a oprit şi luminile s-au aprins.
După doar câteva clipe de neclintire, o brigadă de operativi a pătruns în încăpere, în formațiune de atac.
– Vă rugăm să ridicați mâinile şi să rămâneți nemișcați! a strigat conducătorul brigăzii. Avem o listă de suspecți implicaţi într-un atac anticultural. Pentru evitarea neplăcerilor, îi rugăm pe vinovați să iasă în faţă. Dacă aveţi informaţii despre atentat, vă rugăm, de asemenea, să ieşiţi în faţă. Nu dorim violenţă. Totul se poate termina în câteva minute, fără vărsare de sânge sau alte rețineri sau penalizări.
În zadar.
S-a declanșat o panică generală.
Toţi au început să fugă, mulţi înghesuindu-se pe o trapă care fusese deschisă în podea, probabil către un tunel de scăpare. Cei care îşi dădură seama că nu aveau cum să ajungă în siguranța tunelului încercară să ocolească brigada sau să se baricadeze în baie. Câţiva au încercat să iasă cu forţa şi aceia au fost doborâți cu focuri scurte. Printre ei s-a numărat şi toroipanul care ieșise din toaletă, vânturând un briceag.
Eram singurul om care rămăsese nemișcat.
Îmi priveam camarazii, cei de care viaţa mea era atât de legată. O parte din mine ar fi dorit să se alăture lor, să ceară o armă, să lupte împreună cu ei şi tot împreună cu ei să plece înapoi spre Sediu pentru raportare şi apoi spre Cortex pentru muzică clasică, suplimente şi somn.
O parte din mine ar fi dorit să fugă.
În încremenirea mea, nu l-am văzut pe puștiul numit Dego aruncând cu o sticlă spre unul dintre operativi. Nu a apucat sticla să-şi atingă ţinta, că rafalele de mitralieră l-au doborât. Nu am putut să fac nimic. Deodată, parcă înnebunită, Morgana s-a năpustit spre ei răcnind. Unul dintre operativi a prins-o, i-a răsucit o mână la spate şi a pus-o la podea. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine atunci, însă am apucat iute o scrumieră din fontă, grea cât să nu poată fi furată şi ascunsă în vreun buzunar, şi mi-am lovit în cap camaradul.
Gestul meu a dat curaj celorlalţi, care au năvălit peste operativi. Abia au apucat să mai tragă câteva focuri. Totul s-a preschimbat într-o luptă corp la corp.
Am profitat de învălmășeală, am ridicat-o pe Morgana şi am tras-o după mine spre ieşire.
Am fugit, am fugit cât de tare am putut, deşi ea plângea şi se oprea uneori pentru a mă lovi cu pumnii. O luam atunci în brațe în ciuda împotrivirilor ei şi fugeam astfel cu ea până se liniștea şi puteam să o las jos.
Am ajuns într-un târziu în siguranța garsonierei ei.
A urlat până în zori când, epuizată, a adormit.
Desfășurare impresionantă de forţe în urma atentatului de ieri. Serviciul de Apărare Intelectuală a efectuat numeroase razii în vederea arestării suspecților. În mai multe cazuri a fost necesară deschiderea focului. 84 de persoane şi-au pierdut viaţa, majoritatea în urma busculadelor cauzate de panică. Patru suspecți au fost reținuți. Din nefericire, în urma unei razii într-un club de la Periferia de Vest, un operativ şi-a pierdut viaţa.
Vă reamintim că ieri, o bombă a fost plasată într-unul dintre turnurile Cetății medievale. Explozia a distrus o parte din clădire şi a blocat traficul din Nucleu pentru mai multe ore. Din câte se pare, atacul a fost planificat în baza unor informaţii furnizate rebelilor de un fost operativ SAI care a dezertat.
(Agenţia de Presă a Sectorului 10)
