În urmă cu o lună, acționând în baza unui pont, gardienii au percheziționat celula lui Zeke Huffey și au găsit un șiș, un cuțit artizanal. De obicei, în cursul unor astfel de raiduri, se găsesc droguri, dar o asemenea situație este tratată cu non- șalanță. Însă deținerea unei arme este o infracțiune gravă, deoarece reprezintă o amenințare la adresa gardienilor. Zeke a ajuns în Peșteră, o unitate subterană folosită pentru pe- depsirea făptașilor aflaţi la izolare. Visul lui de a fi eliberat condiționat s-a năruit. În schimb, a primit un supliment de pedeapsă.
La biroul central sunt întâmpinat de un bărbat în costum, un fel de gardian adjunct, și, împreună cu un alt gardian, sunt trecut prin dispozitivul de verificare şi securitate, apoi condus spre o clădire aflată departe de unitățile deținuților. Adjunctul dă din cap și se încruntă, iar ușile se deschid ime- diat. S-au tras sforile potrivite. Cobor o scară din beton și ajung într-o încăpere rectangulară, umedă și fără ferestre. Zeke așteaptă, stând pe un scaun din metal, ale cărui picioare sunt prinse în podea. Nu există partiție între noi. Are mâini- le libere, iar după șocul de un moment provocat de vederea mea, îmi permite o strângere moale de mână.
După ce gardianul pleacă trântind ușa, Zeke întreabă:
- Ce cauți aici?
- Am venit în vizită, Zeke. Mi-era dor de tine. Mormăie și nu găsește un răspuns. Cei azvârliți la izolator nu au dreptul să primească vizite. Scot un pachet de țigări și îl întreb:
- Vrei una?
- Cum dracu’ să nu? spune el, trezit de dependență.
Îi întind o ţigară și observ că îi tremură mâinile. I-o aprind cu un chibrit. Închide ochii și trage cu sete din ea într-un efort puternic de a o termina dintr-odată. Scoate un nor de fum spre tavan, apoi trage din nou din ea. După trei fumuri, aruncă scrumul pe podea și reușește să zâmbească.
- Post, cum de-ai ajuns aici? Vizitele sunt interzise în gaura asta.
- Știu. Am un prieten în Little Rock.
Fumează țigara până la filtru, apoi strivește chiștocul de perete și spune:
- Îmi mai dai una?
Îi aprind o altă țigară. E palid și tras la față, chiar mai slab decât ultima oară când l-am văzut, și văd că are un nou tatuaj pe gât. Nicotina îl calmează și nu-i mai tremură mâinile.
- Se plănuiește să ți se adauge câteva luni la sentință, Zeke, îi spun. Mare prostie să ascunzi un șiș.
- Mai tot ce fac poate fi socotit prostesc, Post. Știi asta. Oamenii inteligenți nu trăiesc așa.
- Adevărat. Quincy Miller e un tip inteligent, Zeke, și a fost întemnițat din cauza ta. Ar fi timpul să-l eliberăm pe băiat, nu crezi?
De la ultima mea vizită, ne-am mai scris de câteva ori, iar Guardian i-a trimis încă un cec cu o sumă mică. Cu toate astea, din tonul scrisorilor lui îmi dau seama că nu e pregătit să admită că a mințit. Consideră că el e la comandă în rela- ția noastră fragilă și că ne manipulează din orice punct de vedere.
- A, nu știu ce să zic, Post. Asta a fost cu mult timp în urmă. Nu-s sigur că-mi amintesc toate amănuntele.
- Am amănuntele aici, în declarație, Zeke. Una pe care aș vrea s-o semnezi. Mai ții minte un vechi amic pe nume Shiner? Un alt drogat cu care ai fost închis în Georgia?
Îmi zâmbește și răspunde:
- Sigur că-l țin minte pe Shiner. Mare fraier!
- Și el te ține minte. L-am găsit în apropiere de Atlanta și se descurcă bine. Mult mai bine decât tine. S-a lăsat de droguri și până acum n-a mai avut necazuri. Avem o decla- rație semnată de el în care spune că voi doi vă lăudați deseori cu carierele voastre de turnători. Spune că ai râs de Quincy Miller. Și de puștiul pe nume Preston, din Dothan, încă is- pășindu-și pedeapsa. Shiner a mai spus că întotdeauna te amuzai de rolul pe care l-ai jucat într-un proces judecat la Gulfport, iar Kelly Morris încă execută o pedeapsă pe via- ță din cauza ta. Zeke, am verificat cazurile astea, am citit transcrierile proceselor în care se află mărturiile tale. Shiner spune adevărul.
Se uită urât la mine și scutură scrumul țigării.
- Și ce dacă?
- E vremea să-ți descarci sufletul și să-l ajuți pe Quincy. N-ai nimic de pierdut, Zeke. Oricum nu ai unde pleca. Cum ți-am zis de câteva ori până acum, cei din Florida te-au uitat de multă vreme. Nu le pasă nici cât negru sub unghie dacă recunoști acum că ai mințit în legătură cu Quincy.
Stinge al doilea chiștoc și mai cere o țigară. I-o aprind. Trage tare din ea, sporind fumul care plutește deasupra ca- petelor noastre, și spune sarcastic:
- Of, nu știu ce să spun, Post, îmi fac griji pentru reputația mea.
- Foarte amuzant, dar eu nu mi-aș pierde prea multă vre- me făcându-mi griji în legătură cu asta. Zeke, îți propun un târg, unul care e valabil un sfert de ceas, apoi va dispărea pentru totdeauna. Cum ți-am spus, am un prieten în Little Rock, un om influent, altfel n-aş fi acum aici. Nimeni dintre cei trimiși în Peșteră nu primește vizite, am dreptate? Așa că târgul sună în felul următor. Statul Arkansas plănuiește să îți adauge șase luni la condamnarea pe care o ai, drept pe- deapsă pentru șiș. Asta se adaugă la cele douăzeci şi una de luni pe care le mai ai de executat în văgăuna asta. Prietenul meu poate face să dispară totul, mai puțin trei luni. Un an și jumătate ar dispărea ca și cum nici n-ar fi fost. Tot ce trebuie să faci e să semnezi declarația.
Pufăie, scutură scrumul și se holbează neîncrezător la mine.
- Cred că glumești.
- De ce aș glumi? Tu fă ceea ce trebuie, ca o adevărată fi- ință umană, ceea ce nu ești, și amândoi știm asta, iar Quincy are o șansă.
- Post, niciun judecător n-o să-l elibereze fiindcă apar eu după douăzeci de ani și declar că am mințit. Fii serios!
- Lasă grija asta în seama mea! Zeke, în cazurile astea, orice probă e de ajutor. Probabil că nu-ți mai aduci aminte de o martoră pe nume Carrie Holland. Și ea a mințit atunci, dar diferența e că acum a avut curajul să recunoască. Dacă vrei, o citești, îți arăt declarația ei. O femeie curajoasă, Zeke. E vremea să te arăți bărbat, băiatule, și să spui măcar o dată adevărul.
- Știi ceva, Post? Începusem să te plac.
- Nu te deranja! Nu sunt chiar atât de agreabil și chiar nu-mi pasă. Misiunea mea e să descâlcesc ghemul de min- ciuni ce a dus la condamnarea lui Quincy. Vrei sau nu să ți se șteargă optsprezece luni din pedeapsă?
- Pot avea încredere în tine?
- Cuvântul „încredere“ nu sună bine în gura ta, Zeke. Sunt un om cinstit. Eu nu mint. Cred că va trebui să dai cu banul.
- Mai dă-mi una!
Îi aprind cea de-a patra țigară. Acum e calm, calculat, așa că spune:
- Înțelegerea asta... Poți s-o pui în scris?
- Nu, treaba nu merge așa. Toate închisorile din Arkansas sunt supraaglomerate și statul trebuie să le mai golească pu- țin. Închisorile comitatelor sunt sufocate, iar în unele celule dorm câte șase deținuți. Puternicii zilei caută spațiu. Nu le pasă ce se întâmplă cu tine.
- Aici ai dreptate. Aruncă o privire la ceasul de la mână.
- Zeke, mi-au promis zece minute. Se apropie clipa. Facem târgul sau nu? Fumează și se gândește.
- Cât mai rămân în Peșteră?
- Ieși mâine de aici, îți promit. Încuviinţează și îi întind declarația. Presupunând că nu prea citește grozav, formularea este simplă, din cuvinte care nu au mai mult de trei silabe. Ținând țigara într-un colț al gurii și simțind fumul arzându-i ochii, o citește cu atenție. După ce termină de citit ultima pagină, aruncă chiștocul și spune:
- Nu găsesc nimic anapoda aici. Îi întind un pix.
- Îmi promiți, Post?
- Îți promit.
*
Cel mai bun avocat penalist din Arkansas mi-e prieten și am lucrat cu el la un alt caz. Vărul soției lui este senator al statului, președinte al Comisiei de Credite, astfel că răspun- de de finanțarea tuturor agențiilor, inclusiv ale penitenciare- lor corecționale. Nu-mi place să lucrez în favoarea băncilor, pentru că am prea puține de oferit în schimb, dar în activi- tatea mea mă văd silit să colaborez. Ocazional, dau câteva clicuri și se întâmplă un miracol.
Lăsând în urmă câmpurile cu bumbac din nord-estul statului Arkansas, o sun pe Vicki pentru a-i da vestea. Este entuziasmată și dă fuga să o anunțe pe Mazy.
*
După ce a depășit coșmarul căsătoriei cu Quincy, June s-a măritat din nou. Al doilea efort al ei, cu un bărbat pe nume James Rhoad, a fost ceva mai puțin haotic decât primul, dar n-a avut viață lungă. În acea perioadă, June era încă răvășită, instabilă emoțional și continua să consume droguri. Frankie l-a găsit pe Rhoad în Pensacola. Nu a avut nimic frumos de spus despre fosta soție, iar după câteva sticle de bere a pre- zentat povestea pe care o speram noi.
Trăiseră în concubinaj înainte de a se căsători, iar în acea scurtă perioadă de romantism și exaltare băuseră mult și consumaseră cocaină, dar întotdeauna departe de copii. În câteva rânduri, June a râs de Quincy, un om pe care avea să îl urască pe veci. I s-a confesat lui Rhoad că mințise pentru a ajuta la condamnarea lui și că minciunile ei fuseseră încu- rajate de șeriful Phitzner și de procurorul Forrest Burkhead.
Rhoad a manifestat rețineri în a se implica, dar Frankie știe să fie insistent. Asta face parte din cultura noastră. Strecoară-te ușurel, cunoaște-i pe martori, creează un grad de încredere și amintește-i mereu că un om nevinovat a fost nedreptățit de sistem. În cazul de față, de albi dintr-un orășel uitat de lume. Frankie l-a asigurat pe Rhoad că el nu făcuse nimic rău și că nu va avea necazuri. June mințise, iar ea refuza să re- cunoască răul pe care îl făcuse. El, Rhoad, putea ajuta foarte mult.
În alt bar, după câteva sticle de bere, el s-a declarat de acord să semneze o declarație.
Până pe 25 ianuarie 2021, puteți câștiga această carte în cadrul celor două concursuri organizate pe Instagram. Primul concurs este organizat pe profilul Editurii RAO și al doilea pe pagina blogului, Reader's Republic. Două concursuri, două premii, doi câștigători.