Nu am șiut ce să zic despre acest roman la început însă afundându-mă în lectura celor nouă povestiri, unele de groază, altele cu tâlc, am fost surprinsă să văd cât de ușor a decurs lectura acestora.
În carte este vorba despre:
- Un chiriaș care descoperă că în garsoniera lui infectă se ascunde o entitate vegetală care îl transformă în ceva monstruos, în ceva macabru, într-o altă ființă.
- Un grup de artiști a căror artă este chinul „live” al oamenilor ce alcătuiesc un tablou macabru.
- Un bărbat prins între ruinele unei clădiri împreună cu un monstru devorator de oameni.
- O bătrână cu geamantan misterios pe care îl cară mereu după ea prin piața orășelului în care locuiește.
- Un medic pensionat care în subsolul locuinței ajută femeile să avorteze. Zeci de ani mai târziu este bântuit de sufletele acestor copilași și nu mai știe să distingă visul de realitate.
- Un poștaș care răpește bebeluși în a-i hrăni de la misteriosul sân din peretele casei sale.
- Un bărbat chel care înnebunește de la batjocura celor din jurul său, răzbunându-se pe aceștia transformându-i într-un tablou incredibil.
- Moartea îngerilor și dezlănțuirea Iadului pe Pământ în București.
- Un sat plin de vorbăreți ai tuturor limbilor posibile care învață să tacă.
Dintre aceste povești, preferatele mele sunt „Geamantanul” și „Liniște”.
„Geamantanul” este povestea bătrânicii simpatice care mereu cară ori un geamantan, ori două prin micuțul orășel. Într-o zi, doi tâlhari se decid să-i fure geamantanul pentru a vedea ce comori și secrete ascunde. Surpriza este că în acel geamantan ponosit și scorojit, bătrâna căra bucățile unui cadavru. La final, doamna cară două geamantane, în loc de unul. Oare de ce?
Cealaltă poveste care m-a surpins într-un mod plăcut este „Liniște”, ultima poveste de altfel din această culegere. O poveste cu un final neașteptat. Imaginați-vă vreo 200 de indivizi care vorbesc cât e ziua de lungă, toate limbile pământului, însă există o limbă pe care aceștia nu au auzti-o niciodată, iar ultimul om care o vorbește stă să moară. Așa că toată lumea se duce acolo pentru a asculta ultimul sunet al acestei limbi. Pentru că acesta urma să fie sub forma unei șoapte, acești limbuți trebuie să învețe să tacă. Și tac, și tac și tac...
Titlu: Bizaroproze
Autor: Flavius Ardelean
Editura: Herg Benet
Anul publicării: 2014
Nota: 3/5
Subiectele acestor povestiri mi se par intrigante, mai ales aceea cu geamantanul și penultima, “Moartea îngerilor și dezlănțuirea Iadului pe Pământ în București”. Nu am citit încă această culegere de nuvele, dar recenzia ta mi-a stârnit o scânteie de curiozitate.
Subiectele par interesante si pline de mister. Anul acesta m-a prins mai mult cu nasul in cartile editurii Herg Benet si clar o voi trece si pe aceasta pe lista. 🙂
Frumoasa descrierea :). La fel si nuvelele. Ar fi fain sa ma prinda si pe mine o carte romaneasca, asa mi-as schimba un pic parerea despre literatura romaneasca contemporana …
Dar ce are literatura romaneasca contemporana?
Nu are nimic, pur si simplu n-am gasit o carte care sa imi placa atat de mult… Cand ma apuc de citit si trebuie sa aleg, mereu castiga o carte straina… Cel mai probabil, n-am dat eu peste ce trebuia.
Ema, ce carti ai incercat pana acum din literatura romaneasca contemporana si nu te-au prins in capcana?
Andreea, iti scriu pe fb daca vrei, nu vreau sa critic nicio carte aici, n-ar fi frumos 🙂
Vreau sa stiu si eu! So…
Ok. Adrian Telespan – Cimitirul; Andrei Ciobanu – Suge-o Ramona… Ambele mi s-au parut de prost gust. In rest, imi mai vin acum in cap vreo 2 titluri care au fost ok, dar nu m-au impresionat: Papagalul verde – Martha Bibescu, Sunt o baba comunista – Dan Lungu.
In privinta asta no comment
Ema, încearcă ceva de la editura Herg Benet sau seria Alina Marinescu de Monica Ramirez :3
Sau de la Editura Crux Publishing.
Ah, tot zic ca citesc Monica Ramirez de ceva timp, de cand mi-a trimis cartile in pdf. Trebuie sa imi fac curaj :D. De la Crux, cand ajung acasa. Nu prea sunt in format electronic.
Monica are un stil aparte de a scrie si recomand sa-i citesti cartile intr-un moment cand ai mintea libera, intrucat evenimentele din carti te pot marca sau iti pot schimba modul de gandire la 180 de grade
Merci frumos pentru recomandare. Asa o sa fac. 🙂
Tocmai am terminat de citit Regii timpului, si chiar mi-a placut :D. Deci am descoperit ceva romanesc contemporan care mi s-a parut chiar fain 🙂