Recenzie: Când vina ne desparte de Liane Moriarty
De obicei, prefer să citesc serii deoarece așa am posibilitatea să mă bucur cât mai mult de lumea creionată de un scriitor talentat. Cu toate acestea, nu dau înapoi nici din fața unei cărți de sine stătătoare frumos structurată cu un final logic și simplu, fără a lăsa loc de alte interpretări sau a unei posibile continuări. „Când vina ne desparte” este un roman ce îndeplinește aproape toate cerințele mele de mai sus cu acțiune extinsă ce dezvăluie viața și drama a patru familii diferite din toate punctele de vedere. La prima vedere personajele principale ar fi Erika și Clementine, două prietene din copilărie cu un trecut nu tocmai sincer. Pe măsură, însă, ce avansăm cu lectura putem observa că de cele mai multe ori aparențele sunt înșelătoare și defapt protagoniștii sunt absolut toate personajele, 10 la număr. Erika și Oliver sunt imaginea cuplului perfect. Nu au datorii, au cariere de succes, și duc un stil de viață perfect organizat într-o casă extrem de ordonată. Ceea ce nu știe toată lumea este că Erika provine dintr-o familie dezbinată în care mama ei suferă de o ușoară nebunie cauzată de disposofobia mult prea avansată. Dat fiind starea degradată a sănătății Sylviei, Erika a avut o copilărie traumatizantă fiind nevoită să crească într-un mediu murdar și neigienic, în timp ce soțul său, Oliver, provine dintr-o familie în care părinții săi sunt alcoolici și delăsători. Singura persoană care a acceptat-o pe Erika în timpul copilăriei sale a fost Clementine. Datorită insistențelor mamei sale, Pam, violocelista a fost nevoită să se poarte foarte frumos și înțelegător cu micuța Erika, ce la rându-i a fost ancora singurei sale prietene și o fiică mult mai serioasă pentru Pam. Este interesant cum relația celor două a evoluat în oglindă chiar și după ce Clementine și-a format propria-i familie cu Sam. Erika și Oliver au continuat să facă parte din viața celor doi fiind chiar și nașii unei dintre fiicele acestora. Însă Clementine nu este cu adevărat fericită de acest prezent. Ea își vede cea mai veche prietenă ca pe un al doilea job, un sacrifiu care trebuie făcut sau chiar un act de caritate, iar acest lucru a influențat-o toată viața să fie opusul Erikăi. Suspansul cărții este ridicat la cote maxime încă din primele pagini care prezintă acțiunea la câteva luni după un incident nefericit ce s-a petrecut la un grătar în curtea vecinilor Erikăi și ai lui Oliver, Vid și Tiffany. Cei doi sunt extrem de bogați, excentrici și dezinhibați. Ei nu seamănă cu niciunul din personajele prezentate până acum. Vid este deja la a treia soție și a patra fiică în timp ce soția lui, Tiffany, este o fostă stripteuză. Amândoi au muncit pentru averea actuală și cu puțin noroc și din partea vieții au reușit să-și asigure o poziție socială mult mai sus decât familiile Erikăi sau a lui Clementine, chiar dacă școala nu a fost prioritatea lor în viață. Ultimul și cel mai interesant personaj este Harry. Vecinul acela enervant și morocănos, singur cu niște concepții din decadele trecute. Este personajul care nu suportă să socializeze sau să dea detalii despre viața lui personală. Este bătrânul acela care face reclamații de două, trei ori pe săptămână pentru nerespectarea orelor de liniște sau pentru că se simte furat de corporații. Dar în același timp este singura persoană din carte care în ciuda dramei sale personale își păstrează rațiunea și cumva reușește să treacă peste trecut atunci când este nevoie să fie atent la prezent. Romanul este unul psihologic, motiv pentru care din punctul meu de vedere se citește foarte greu căci că dacă nu sunt concentrată 100% la ceea ce citesc, risc să nu mai înțeleg următorul capitol. Sunt încântată de el pentru că, deși tot suspansul stă în simpla întrebare „Ce mama naibii s-a întâmplat la afurisitul ăla de grătar?”, am considerat că fiind prima carte de genul pe care am citit-o este o lectură interesantă. De aceea a și primit pe Goodreads această notă din partea mea. Pasajele grele și dramele psihologice  sunt îmblânzite de inocența copiilor. Holly și Ruby sunt fiicele lui Clementine și Sam care acum își creează personalitățile și încep să descopere ce le place și ce nu, lucru care mai îndulcește acțiunea, în timp ce Dakota, în vârstă de 10 ani, caută să câștige simpatia cititorului ea prin faptul că este o cititoare împătimită dar și o victimă a lipsei comunicării. Cartea este un cocktail de sentimente și emoții amsetecate cu multe evenimente neașteptate și tragice. De aceea cred că ea este dedicată doar unui anumit tip de cititori pentru că fără un minim de răbdare și empatie cred că nu se poate citi și înțelege. Titlu:  Când vina ne desparte Titlu original: Truly Madly Guilty Autor: Liane Moriarty Editura: TREI Anul publicării: 2017 Nota: 2/5

Leave a Reply

Your email address will not be published.