Salutare, șoriceii mei de bibliotecă!
Simt că a trecut prea mult timp de când am terminat Caraval, așa că revin cu impresiile pe care mi le-a lăsat primul volum al celebrei serii semnate de Stephanie Garber, apărută și în limba română la editura RAO.
În opinia mea, Caraval este o carte despre iubirea dintre surori
Deși Caraval este o carte fantasy, eu o consider mai degrabă o ficțiune cu accente magice care aduce în prim plan legătura profundă dintre două surori. Mi-a plăcut enorm dinamica surorilor Dragna. Iubirea necondiționată a surorii mai mari, Scarlett, minciunile pe care aceasta și le spune ca să uite de propriile dorințe, sacrificiile tăcute pentru surioara ei, Donatella,… toate acestea mi se pare că ar fi firul roșu al acestei cărți.
Fiind și eu o soră mai mare, am rezonat cu Scarlett Dragna încă din primele pagini.
Prin Caraval, Stephanie Garber creează o lume feerică, un amestec de magie, iluzie și bucurie copilărească. E genul de lume pe care doar un copil dus pentru prima dată la carnaval o poate înțelege cu adevărat. Acolo unde totul pare mai intens: vata de zahăr e mai dulce, merele caramelizate mai crocante, băuturile sunt mai efervescente și părinții, parcă, mai îngăduitori.
Garber reușește foarte de bine să mascheze trauma pe care este construită această carte prin decorul spectaculos. Mi-a plăcut cum s-a folosit de magia pe care a aruncat-o peste realitatea crudă: viața grea a surorilor Dragna.
Pentru cititori, Caravalul este mai fascinant atunci când protagonista nu vede decât partea goală a paharului
Pentru ca cititorul să ajungă la magie, trebuie mai întâi să treacă prin palatul sufocant al guvernatorului Dragna. Scarlett și Donatella sunt abuzate fizic și emoțional de propriul tată. Tella, mai rebelă din fire, își atrage adesea furia acestuia. Dar cel mai des, pedeapsa cade asupra lui Scarlett. Ori de câte ori una dintre surori greșește, cealaltă suferă.
Anii de teroare le-au schimbat profund. Scarlett a devenit mai degrabă o mamă decât o soră. Totuși, în momentul în care un marinar misterios pe nume Julian se strecoară în viețile lor, soarta celor două surori se schimbă.
Odată cu Julian apar și cele trei bilete către faimosul Caraval. Iar de această dată, spectacolul se ține pe insula Legend, Isla de los Sueños. Donatella este entuziasmată. Scarlett este îngrozită. Mai ales că spectacolul este aproape de ziua nunții ei cu un conte pe care deși nu l-a întâlnit niciodată, ar putea fi biletul lor spre libertate.
Atunci când Caravalul începe, nimic nu-l mai poate opri
Probabil că, fără mezina familiei, nici noi și nici Scarlett nu am fi ajuns vreodată la Caraval. Dar Donatella își păcălește sora cu un plan foarte simplu: o răpește. Iar noi avem ocazia să-l cunoaștem mai bine pe Julian.
Doar prin „răpirea” lui Scarlett ne-am putut bucura de magia creată de Legend. Am putut suferi alături de Scarlett când Tella dispare. Doar datorită Donatellei ne-am isterizat când camera lui Scarlett și a lui Julian avea un singur pat. Am simțit fluturi în stomac când Julian a sărutat-o pentru prima oară pe draga lui Crimson. Am încremenit de frică atunci când guvernatorul și logodnicul misterios au venit să ia surorile acasă.
Această carte e ca un trandafir cu multe petale. Când crezi că ai ajuns la final, descoperi un alt rând de petale pe care trebuie să le desfaci. Așa sunt și intriga, suspansul și emoțiile din Caraval.
Unii cititori au fost captivați de relația dintre Scarlett și Julian. Alții, fascinați de misterul din jurul lui Legend. Unii au sperat că guvernatorul va avea parte de un sfârșit tragic. Iar câțiva, ca mine, au apreciat dragostea dintre surori. Iar pentru devoratorii de cărți despre universuri magice, Caraval are acel farmec rar pe care l-am mai întâlnit doar în Alice în Țara Minunilor.
Dacă aș fi fost în locul lui Scarlett, probabil că aș fi procedat la fel
Aceasta nu e o carte pentru oricine. Pentru ca un cititor să o aprecieze, are nevoie de un pic de răbdare, o doză de empatie și ceva experiență de viață în calitate de soră sau frate mai mare. Recunosc că am citit-o de două ori înainte să scriu această recenzie, tocmai pentru că părerile sunt împărțite: unii o iubesc, alții o detestă pe protagonistă. Eu? Mă poziționez undeva la mijloc.
Am înțeles disperarea lui Scarlett de a-și proteja sora. Dar nu am fost mereu de acord cu alegerile ei. Poate că eu aș fi făcut lucrurile altfel. Sau poate nu. Subconștientul îmi spune că nu suntem chiar atât de diferite. Nici mie nu-mi place să încalc regulile. Și mie îmi place zona mea de confort. Mai recunosc și că aș merge până la capătul lumii pentru surioara mea.
Și, cel mai probabil, aș alege oricând un marinar sexy în locul unui conte pe care nu l-am văzut niciodată și care mai e și prieten la cataramă cu torționarul meu și al surorii mele.
Cui nu i-a plăcut cartea, vă rog, nu mă judecați. Iar celor care au iubit-o, sper să-mi spuneți în comentarii ce v-a plăcut cel mai mult. Sau ce am ratat și ar fi trebuit să observ.
Caraval este o lectură cu gust de vată de zahăr dar sărată cu lacrimi. Și, uneori, exact de asta avem nevoie. 💋