În ultima vreme, de când cu Pandemia, cu toții ne-am refugiat în confortul locuințelor noastre iar în prea puținele dăți când ieșim în oraș ne ascundem în spatele protectoarelor măști chirurgicale.
Mai nou, cele câteva ore petrecute afară sunt chinuitoare datorită măștii, cel puțin pentru mine. Nu este un secret că nu sunt nici cea mai sportivă nici cea mai forțoasă cititoare din lume, așa că după ce că uneori îmi este puțin greu să-mi car cumpărăturile (cel mai adesea sunt cărți și voi, dragii mei, știți cât de grele pot fi chiar și numai câteva) prin mijloacele de transport în comun și apoi sus pe scări până acasă deja obosesc, iar masca (deși mă protejează) este un reminder constant la cât de claustrofobă pot fi uneori și tot ce vreau este să o dau jos cât mai repede.
Dar nu pot renunța la mască decât după ce am ajuns acasă și trec pragul locuinței mele, iar atunci când inspir prima gură sănătoasă de aer fără ea mă aștept să fiu întâmpinată de o stare, o atmosferă de „ce bine este acasă”.
Până să citesc această carte nu am înțeles exact cum se numește sau ce înseamnă acea stare pe care o ai numai când ești acasă. Când totul este bine orânduit și te simți confortabil. Eu îi spuneam „confortul de acasă” dar acum am înțeles că ceea ce căutam defapt era cuvântul „biniște”.
„Cărticica de biniște” este mai mult un articol introductiv în această lume confortabilă și plăcută pe care fiecare o poate crea în propria-i locuință. Este o lectură ușoară care îți dă un brânci să te dai jos din pat și să te apuci de mici modificări, mai întâi în propria-ți cameră și mai apoi la o scară mai largă.
Am citit această carte la sfârșitul lunii ianuarie ca parte a provocării de pe Instagram #ReadingChallengeNemira organizată de Editura Nemira, dar din momentul în care am termint lectura, mi-am analizat mai bine spațiul în care locuiesc și am ajuns la următoarele concluzii:
1. Un mediu curat și ordonat mă ajută să fiu mai productivă
Știți spațiul acela de sub taburetul din colțul camerei în care parcă se adună tot praful din lume, dar nu-l curăță nimeni pentru că... cine merge să se uite acolo? Ei bine, de îndată ce am lăsat cartea din mână, am mers glonț chiar acolo și l-am șmotruit puțin. Efectiv după ce am terminat această lectură am devenit mai conștientă de astfel de locuri de care știu și pe care le ignor intenționat. Biniștea vine dacă îți iubești întreaga casă din colț în colț, plus că eu lucrez mai bine dacă știu că fiecare lucru este la locul lui și nu-mi distrage atenția de la task-urile importante de la muncă.
2. Atmosfera de acasă îmi influențează și starea de bine a fizicului dar și a spiritului
Pe scurt, dacă mediul meu de acasă este luminos, aerisit și frumos mirositor, atunci pot să trec mai ușor peste stările mele continue de rău. Nu este un secret că dintotdeauna stomacul mi-a dat bătăi de cap și dureri destul de neplăcute. A trebuit să am această lectură pentru a înțelege că atunci când acasă este biniște și eu mă simt mai puternică să trec peste durerile fizice care uneori îmi frângeau spiritul. Doar după ce am lecturat de două ori articolul Sînzianei Pop am înțeles de ce uneori cădeam pradă durerii iar alteori mă ridicam și o înfruntam de parcă aș fi fost cea mai curajoasă persoană din lume.
3. Nu pot avea o atmosferă de biniște dacă am scheleți în dulap
Prin „scheleții din dulap” mă refer la furtuna din sufletele noastre. Degeaba avem toate colțurile casei puse bine la punct dacă starea noastră sufletească este predispusă la furtuni. Gaspar Gyorgy are un întreg capitol despre cum să ne aducem biniștea în suflet și în relațiile interpersonale, iar dacă meditația de dimineață nu funcționează, întotdeauna există butonul de play al playlist-ului tău preferat.
4. Las starea de biniște să se reflecte și asupra mea
Okey, acesta este un subiect sensibil și poate că voi fi acuzată de anumiți cititori, dar nu ai cum să ai biniște în casă sau în suflet și să arăți de parcă abia ai venit de la război. Pentru mine biniștea mai înseamnă și să arăt bine având grijă de mine. Îmi iubesc locuința, sufletul, familia și prietenii, dar nu pot să nu mă iubesc și pe mine fizic. Când un bec se arde, alerg într-un suflet la magazin să cumpăr unul nou, de ce nu aș face la fel și pentru o unghie ruptă? Nu zic că de acum încolo musai voi investi sute de lei în saloanele și produsele de beauty, dar nici nu voi arăta ca și cum abia m-am trezit sau ca și cum aș fi stat toată ziua scormonind pământul din fața casei. Așa cum casa îmi este ca o carte de vizită că sunt o bună gospodină aducătoare de biniște, aspectul meu să fie cartea mea de vizită că sunt conștientă de mine și că mă iubesc.
5. Încerc să aduc biniște în orice lucru fac
Fie că sunt la birou, acasă sau singură pe blogul meu, încerc să fac astfel încât tot ce mă înconjoară să fie bine aplicând sfaturile autorilor acestei cărți. În „Cărticica de biniște” sunt foarte multe trucuri pe care le putem fura și adapta vieții de zi cu zi sau chiar să le aplicăm asupra hobby-urilor noastre. De ce să îmbrățișăm haosul când am putea fi recunoscători pentru prezentul de aici și acum care este perfect în imperfecțiunea lui?
Titlu: Cărticica de biniște
Coordonator: Iv cel Naivi
Colaboratori: Sînziana Pop, Gaspar Gyorgy, Ana Constantinescu, Dan Byron, Diana Mihăilă & Cristina Andrei
Anul publicării: 2021
Nota: 3/5