Sincer nu ştiu dacă îmi este permis, însă am perceput această poveste (pentru că lucrarea ce va fi prezentată în cele ce urmează este o poveste de „groază”) ca pe o povestire ce trebuia adăugată în antologia „Povestiri de la marginea realităţii” a lui Dan Rădoiu.

Mi-am pus gheruţele pe aceasta la târgul de carte Gaudeamus de toamna trecută când mi-am luat şi celelalte cărţi de la Editura Crux Publishing.

Acum vorbim despre o poveste în care cu bucurie am descoperit toate elementele pe care autorul ni le-a prezentat în timpul Atelierelor de confecţionat poveşti fantastice.

Fiind deja obişnuită cu talentul unic al lui Dan de a da viaţă unui obiect oarecare pe care aleatoriu îi cad ochii, nu mare mi-a fost surpriza când am descoperit că în „Case cu dinţi” acesta a scris povestea unor case ce apar din senin într-un loc pustiu.

Aşa începe şi sfârşitul lui Alexandru Baciu şi al Floarei Gheorghe. Aceste două personaje sunt întruchiparea a celor mai negre şi întunecate părţi a umanităţii. Ele oglindesc aviditatea dar şi marea înclinaţie spre nepermis a caracterului uman, lucru care încet-încet îi consumă ducându-i până la punctul în care aceştia sfârşesc în a căuta alţii ca ei pentru a-i consuma la rândul lor.

Vă daţi seama că pedeapsa acestora de a ajunge să fie case sau să se transforme la rândul lor în unele pot duce la o reducere a ratei de infracţionalitate a României sau de ce nu, a lumii.

Însă întrebarea este, suntem noi pregătiţi pentru astfel de case? Suntem pregătiţi pentru aceste case cu dinţi?

Titlu: Case cu Dinţi

Autor: Dan Rădoiu

Anul publicării: 2015

Editura: Crux Publishing

Nota: 5/5