Recenzie: Căutând fericirea #1 de Teresa Wojcick

Atunci când citesc o carte, în primul rând, caut să resimt starea unică de confort specifică toamnei și la fel ca și prima dată când am citit acest volum, și acum, am resimțit din plin efervescența anilor de studenție, dramele primei iubiri și subtila trecere a pragului dintre adolescență și maturitate.

Cartea, scrisă din perspectiva ambelor personaje principale, ne poartă pe străzile New Yorkului, prin campusul Universității Columbia, dar (cel mai important) ne face să ne îndrăgostim iremediabil de Aimee și Hades.

Aimee este acel personaj feminin timid, simplu și fragil, crescut într-o familie conservatoare și exigentă tipică spumei londoneze. Dintotdeauna s-a luptat cu un complex de inferioritate provocat de lipsa dragostei părintești - atât de vitală pentru fericirea unui copil. Pentru că mereu a încercat să-și facă părinții fericiți, a uitat de fericirea ei.

Totul s-a schimbat când a ales să plece la New York cu Bursa Erasmus pentru un an, căci pe un nou continent, se petrec lucruri noi.

Ruptă cu totul de vechea ei viață de pe bătrânul continent, Aimee înfruntă necunoscutul de una singură, asta până când pragul camerei sale de cămin este trecut de un brunet înalt, misterios și mai mereu morocănos.

Hades este un personaj întunecat cu un trecut pe măsură. Privat și el de afecțiunea părinților săi și crescut la internat, inima îi este împietrită. Tocmai pentru că el crede că nu are nimic de pierdut se avântă orbește în situații mai mult sau mai puțin plăcute. Fiind un luptător amator într-o frăție studențească, toată cartea am avut impresia că acesta este singura lui sursă de venit și că mai mereu duce grija zilei de mâine. De multe ori l-am compătimit, dar de și mai multe ori mă întrebam de ce refuză să iasă din acea stare, de ce se complăcea să zacă în acel întuneric perpetuu care-l înconjura într-o îmbrățișare de fier?

Răspunsul l-am aflat abia în a doua jumătate a cărții când Universul a plasat-o pe Aimee în calea lui ori de câte ori o decizie trebuia luată sau un eveniment avea să se întâmple. Prin bunătate, răbdare și atitudinea unui copil inocent, această fată a reușit să facă lumină în viața unui suflet pierdut.

Fiind primul volum al unei trilogii romantice, cartea nu duce lipsă de situații menite să creeze o legătură mai solidă decât timpul și distanța (știu asta pentru că acum, când scriu această recenzie, am terminat și volumul al doilea) care de multe ori m-a făcut să-mi doresc și eu ce au cei doi, un cerc de prieteni pe care se pot baza și pe cineva acolo pentru tine la orice oră din zi și din noapte.

Teresa vorbește atât de frumos despre viața de student, încât chiar regret că nu i-am descoperi cărțile mai repede, când încă eram pe băncile școlii.

O lectură ușoară, plină de sentimente care transmite subtil cititorului emoțiile personajelor sale, „Căutând fericirea, vol. 1” a fost și va rămâne pentru mine o lectură perfectă pentru un weekend tomnatic cum merită orice cititor îndrăgostit de poveștile din categoria „from enemy to lovers”.

Titlu: Căutând fericirea

Autor: Teresa Wojcik

Editura: Smart Publishing

Nota: 4/5

Duca

Leave a Reply

Your email address will not be published.