Când am aflat că Mihaela Apetrei avea să publice un thriller cu iz de roman polițist, mărturisesc că am fost extrem de încântată și nerăbdătoare să fac rost de el pentru colecția mea personală de thrillere. Mi-am făcut mari iluzii și mi-am imaginat fel și fel de scene și gânduri de genu' „cum o fi?” sau „ce subiect poate avea această carte de are un astfel de titlu?”, însă ceea ce am descoperit pe măsură ce am citit-o, m-a uimit.

În primul rând, acest roman nu poate fi încadrat în nici un gen literar pentru că este condimentat cu puțin din fiecare: are baza unui roman polițist aromat cu suspansul unui thriller și condimentat cât trebuie cu o poveste de dragoste neîmplinită.

Pentru că trăim în era digitală, acțiunea are un plan de desfășurare pe celebrul site de socializare, Facebook, unde unul din personajele principale, Murki, lansează invitații la cine devastator de delicioase. Special la aceste invitații este că sunt în număr limitat (doar 10) și pentru ficare invitație doar o singură persoană din cele înscrise este aleasă în baza anumitor criterii bine definite. Punctul culimant este reprezentat de faptul că toți invitații după cină mor în urma cedării unui anumit organ vital.

Aceste decese sunt investigate de Marc Aureliu și partenera sa, Doina, de la Secția 3 de poliție din București. Între cei doi, încă din primele pagini descoperim o tensiune erotică ce nu se stinge deloc. Aparent ei sunt și nu prea îndrăgostiți unul de celălalt. Marc își place partenera, dar nu suficient de mult pentru a trece peste defectul ei fizic, în timp ce femeia îl dorește pe Marc, dar este prea orgolioasă sau fricoasă să îi împărtășească sentimentele.

Tehnic, lucrurile sunt destul de simple numai că firul care leagă toate evenimentele din carte este extrem de încâlcit, aruncând personajele într-un cerc vicios care nu mi-a plăcut și m-a îndepărtat de ceea ce se petrece în carte.

În primul rând, suspectul principal al crimelor este un gurmand supraponderal, obsedat de curățenie, ordine și descoperirea sentimentelor. Acest lucru este subliniat înainte de toate, prin obsesia lui pentru ingredientele necesare pregătirii cinelor, pe care autoarea le descrie mult prea detaliat, transformând o bună parte din carte într-un rețetar de bucate. Trist este că, personal, nu am simțit nimic din aceste paragrafe, iar imaginația mea a refuzat să coopereze în a mă ajuta să vizualizez blatul încărcat cu condimente din bucătăria impecabilă a lui Murki.

Această descriere amănunțită a lucrurilor mărunte a întârziat foarte mult acțiunea cărții, setea mea ca cititor pentru desfășurarea propriu zisă a evenimentelor devenind insuportabilă la un moment dat, iar atunci când am primit ce căutam, starea de euforie a fost scurtă precum o ploaie de vară. Mi-ar fi plăcut să văd mai multă acțiune și o atenție mai mare acordată personajelor decât rețetelor culinare sau ingredinetelor acestora. De asemenea, aș fi preferat ca această carte să fi fost puțin mai voluminoasă măcar cu încă 5 pagini pentru că spre final, consider că autoarea a sărit peste anumite evenimente la care cititorul din mine ar fi vrut să fie părtaș. Nu pot spune despre ce este vorba pentru că ar fi spoiler și nu veți mai citi cartea, iar eu îmi doresc să aflu și alte păreri.

Titlu: Cină cu ficat și inimă

Autor: Mihaela Apetrei

Editura: TREI

Anul publicării: 2018

Nota: 1/5

Duca