Roman istoric, scris cu o deosebită atenție la detalii, „Coloana de foc” este genul de carte  pe care, deși am citit-o în aproximativ trei luni, m-a ținut în priză de la primul până la ultimul rând. Astfel, pot afirma că Ken Follett este un adevărat maestru al condeiului, fiind  printre puținii scriitori care m-au teleportat în carte de fiecare dată când o deschideam.

Motivul pentru care am citit această carte atât de încet se datorează, în primul rând, faptului că acțiunea lui se desfășoară pe o perioadă de aproximativ 35 de ani, iar numărul de pagini este pe măsură. Personajele principale s-au născut în Europa anilor 1500, când regina Elisabeta I abia urcase pe tronul Angliei, iar prințul Francisc abia se căsătorea cu regina Mary a Scoției. Surpriza constă în faptul că autorul a ales să nu transforme cartea într-o cronică a regilor și reginelor vremii, ci s-a axat pe influența anumitor evenimente politice și religioase asupra vieții oamenilor de rând.

De multe ori am compătimit femeile și oamenii simpli pentru că drepturile acestora erau, adesea, suprimate de credințele religioase și politice ale bărbaților influenți ai vremii, care, majoritatea, erau destul de reduși mintal. Dar asta nu este tot, pentru că este important să ne amintim că în anii 1500, europenii erau educați pe baza regimului catolic, iar ideea că cea mai bună modalitate de a scăpa de impuritățile sufletului sau trădători era arderea pe rug, era adânc înrădăcinată în cultura europeană. Din păcate, autorul nu a omis aspectele mai dure ale istoriei și de câteva ori a făcut un adevărat spectacol din aceste tragedii.

„Coloana de foc” un roman greu, cu o încărcătură emoțională enormă, dar trebuie să ținem cont că acțiunea este împărțită pe teritoriul mai multor țări: Anglia, Franța, Spania și Scoția. Mi-a plăcut acest aspect pentru că autorul a găsit o modalitate simplă de a merge în tandem cu fiecare eveniment notabil din țările menționate: a împărțit cursul evenimentelor pe capitole legate fluid între ele.

În Anglia s-au remarcat două familii: Willard și Fitzgerald care sunt într-o continuă rivalitate. Cu toate acestea mezinii celor două familii, Ned Willard și Margery Fitzgerald, sunt îndrăgostiți dintotdeauna și ar face tot posibilul să fie împreună. Deși iubirea lor pare să fie scrisă în stele, aceasta este pusă la încercare de nenumărate ori de abmbițiile sociale și financiare ale familiei Fitzgerlad. Tocmai dogmatismul vremii adoptat de familia lui Margery a fost cel care mi-a îndreptat toată empatia către rivalii lor.

În Franța nu s-au evidențiat decât două personaje: Pierre Aumande și Sylvie. Din păcate dintre cei doi doar Pierre este cel care contează în prima jumătate a romanului pentru că el este personajul guvernat de dorința de a se afirma în fața familiei regale franceze, dar nu putea face acest lucru decât cu ajutorul naivității și a familiei protestante a lui Sylvie. Prin aceste comploturi și manipulări, un personaj, aparent anonim, s-a remarcat prin martirizarea lui în fața egoismului unui alt personaj. E nevoie de un demon ca să vezi binele din jur.

Barney Willard ne ajută să înțelegem și alte aspecte ale traiului din acea perioadă cum ar fi viața pe mare, dar și obiceiurile spaniolilor sau olandezilor, întrucât el este un personaj nestatornic, căruia îi place să călătorească și să-și trăiască viața.

Mi-a plăcut enorm această lectură pentru că a îmbinat perfect viața personajelor imaginare cu cea a personajelor reale, descriind anumite evenimente istorice reale din perspectivă fictivă. 

Dramatismul, tragedismul și romantismul sunt doar câteva din elemetele cu care Follett a jonglat în această carte care deși este vastă, prezintă evenimentele marcante ale Europei foarte concis.

Serie: Kigsbridge

Titlu: Coloana de Foc

Titlu original:  A Column of Fire

Autor: Ken Follett

Editura: RAO

Anul publicării: 2017

Nota: 5/5

Duca