Înainte de toate, vreau să îi mulțumesc Simonei pentru că mi-a împrumutat acest volum pe care eram nerăbdătoare să îl citesc. Asta până când am ajuns în mijlocul evenimentelor.
Cred că v-ați dat seama că am fost dezamăgită de carte și sincer chiar aveam așteptări de la ea. Nu este vorba că a fost ceva în neregulă cu povestea, însă David a fost prezentat ca un obsedat, nici vorbă ca un îndrăgostit.
Totuși am apreciat că lucrurile au devenit „normale” spre final când povestea a devenit una de dragoste, puțin cam dulce, dar totuși a fost o poveste de dragoste în care s-au făcut anumite sacrificii care m-au înmuiat. Și cum sunt o romantică incurabilă, pur și simplu am visat cu ochii deschiși la trandafirii și bilețelele primite de Isis.
Dar când fostul iubit al lui Isis se reîntoarce în oraș, lucrurile au devenit pur și simplu insuportabile pentru mine, iar eu am avut impulsul de a arunca volumul în cealaltă parte a camerei. Gelozia și posesivitatea lui David, chiar dacă erau justificate, au fost insuportabile. L-au făcut să pară bolnav. Nebun chiar!
Însă apreciez că Isis este unul din acele personaje care trec prin toate fazele prin care ar trece o persoană reală. Face greșeli, se luptă să-și accepte maturizarea, suferă, se îndrăgostește, iubește, este geloasă și implicit supusă greșelii. La final, când lucrurile se precipită, iar tânăra este rănită, nu se vindecă „miraculos” sau nu are parte de o soartă de genul „înoată, iar apoi are părul uscat”, ci este rănită și desfigurată pe un pat de spital.
Dar în ciuda frumuseții zeiești a lui David și a calităților de Creatură ale lui Isis, personajele mele preferate au fost mamele protagoniștilor.
Claire Martin este mama lui Isis, care din punctul meu de vedere este cea mai cool mamă. Rămânând însărcinată cu Isis la vârsta de 17 ani, aceasta și-a ratat tinerețea, motiv pentru care acum este o mamă tânără, vulcanică și a reușit ceva ce foarte puține mame reușesc: să devină cea mai bună prietenă a fiicei sale. Totuși pentru că aceasta nu știe ce anume era tatăl lui Isis (un zeu), sunt extrem de curioasă care va fi reacția ei când va afla adevărul.
Nyx Chios este zeița grecească a nopții, mama lui David și a gemenilor Eryx și Galen. Ea este într-adevăr o zeiță care pur și simplu îți rămâne în minte chiar și după ce aceasta nu mai apare în următoarele pagini. Am fost fermecată de eleganța și manierele de care a dat dovadă în situații critice.
Nu știu exact de ce am fost atât de încântată de cele două dat fiind că sunt atât de diferite, dar nu m-am putut stăpâni în a le eticheta drept eroine ale vieții. Să fii o mamă tânără și să fii singura femeie din casă este într-adevăr dificil.
Titlu: Creatura
Titlu original: Creatura
Autor: Nely Cab
Editura: LEDA
An apariție: 2013
Nota: 3/5
Off, David mi-a scos peri albi cand am citit “Creatura”. Comportamentul lui abuziv, dar si cel prostesc al lui Isis, care isi cerea scuze cand in realitate cel care gresise era el m-a facut sa detest cartea in anumite momente. Spre fericirea mea, in carte au existat si personaje mai normale precum Nyx si Claire, care, asa cum ai zis si tu, erau adorabile, dar si cei doi gemeni, Eryx si Galen. Finalul romanului mi-a placut si chiar m-a facut curioasa cu privire la continuarea acestuia si sper ca David sa aiba un comportament mai normal in cel de-al doilea volum.
Recenzia ta ma cam face sa evit sa citesc aceasta carte, desi eu eram initial foarte curioasa de poveste, de cum am aflat ca este promovata de mai toti blogger-ii. Ma bagi in sperieri. :))
Imi doresc de mult sa am aceasta carte! Am citit-o cand a aparut in engleza, dar nu am avut cand sa mi-o cumpar in romana.
Ma bucur ca ti-a placut! :*
Theo, asta e problema. Nu mi-a prea placut. Am fost dezamagita
Am auzit foarte multe lucruri bune despre acesta carte, iar povestea ma incanta. Recenzia ta m-a surprins la inceput, dar ma bucur ca ti-a placut cartea.
Din pacate nu mi-a placut cartea. Gusturile nu se discuta.