Încă de când am terminat lectura acestei cărți, mă gândesc continuu la protagonistă și încercările la care a fost supusă de-a lungul călătoriei sale pentru a-și găsi tatăl.
Așa cum și titlul sugerează, „Cruzimea” este un roman incredibil de întunecat, căci el însumează toate aspectele neplăcute și nevăzute ale omenirii.
Interesant este faptul că deși acțiunea începe pe pământ american, se mută cu pași repezi și silențioși pe continentul european, unde lucruri întunecate se petrec. Până acum, doar în filmele de acțiune cu Liam Neeson am mai văzut răutatea Europei expusă în toată splendoarea ei nemiloasă și sângeroasă, dar aici autorul duce totul la un alt nivel.
Gwen este o tânără de 17 ani care a fost forțată să se maturizeze mult mai repede decât alți copii de seama ei. Încă de la o vârstă fragedă, a fost supusă unor teste ale destinului pe care mulți oameni le-ar pica. Nu este foarte ușor să-ți vezi mama ucisă fără motiv și să fii crescută de un tată care nici măcar nu este tatăl tău biologic.
În ciuda faptului că singurul părinte care i-a fost dat să-i fie aproape a făcut tot ce i-a stat în putință să o crească, îngrijească și să-i asigure o viață cu cât mai puține lipsuri, Gwendolyn nu a reușit să treacă peste anumite aspecte ale vieții sale, iar când doi agenți CIA se prezintă la ușă pentru a-i oferi vești cumplite cu privire la dispariția tatălui său, fragila stabilitate pe care a câștigat-o cu greu se risipește ca fumul în zare.
Scrisă foarte atent la detalii și migălos, această carte este un thriller care m-a scos din amorțeala dată de siguranța oferită de pereții casei părintești, mai ales că a avut acțiunea plasată în locații pe care am avut ocazia să le vizitez, iar pe altele le am de foarte mult timp în planul de călătorii.
Acoperind trei orașe europene foarte dragi mie, Scott Bergstrom a reușit să tragă un semnal de alarmă cu privire la umbrele ce pândesc după colțurile întunecate. Acum când mă gândesc, este foarte posibil ca zgomotele pe care le-am auzit pe străzile Germaniei să nu fie rezultatul unui bețivan care huiduia un maidanez așa cum credeam.
Deși lectura a fost intensă și plină de adrenalină nu am putut să nu fiu dezamăgită de amploarea lucrurilor și calitățile atribuite protagonistei, care nu are decât 17 ani.
Faptul că a reușit să treacă printr-o serie de evenimente tragice fără o zgârietură, în ochii mei, a scăzut cu mult valoarea cărții. Recunosc că este posibil ca prin aceste răsturnări de situați, autorul a vrut să evidențieze că un război nu se câștigă doar cu inteligență, forță și viclenie, ci și cu un strop de noroc, însă cred că providența a fost exagerat de generoasă cu această adolescentă.
Un alt lucru pe care nu l-am putut aprecia la același nivel ca alți cititori, a fost faptul că într-o singură carte au fost îngrămădite prea multe evenimente. La un moment dat, ajunsesem în punctul în care mă întrebam dacă mai am mult de citit sau dacă mai sunt multe pagini. Din punctul meu de vedere, aș fi avut nevoie de mai puține evenimente explozive, dar mai bine documentate. Atunci, mai mult ca sigur aș fi fost mai captivată de lectură.
Am descoperit cartea aceasta datorită fetelor de la Clubul de Lectură Bookuria, Ediția a VIII-a. Pentru a afla detaliile următoarei ediții, care este tot o carte a Editurii Nemira, vă aștept pe pagina de Instagram a blogului sau puteți merge direct la sursă pe profilul clubului @bookuria.
Titlu: Cruzimea
Titlu original: The Cruelty
Autor: Scott Bergstrom
Editura: Nemira
Anul publicării: 2017
Nota: 2/5