Seria animată

Când am auzit prima dată de acest serial animat, m-am gândit că s-au găsit producătorii de la „Avatar” să facă desene animate cu uriași albaștri, însă m-am înșelat.

„The Last Aribender”, în traducere aproximativă „Ultimul Maestru al Aerului” este un serial animat care are trei sezoane și este produs pentru Nickelodeon.

Acesta pune în lumina reflectoarelor o lume înainte de Hristos a cărei cultură de origine este cea asiatică.

Apă, Pământ, Foc și Aer sunt cele patru elemente primordiale ale lumii. Într-o lume în care noul și vechiul se împletesc armonios, există Maeștri sau Stăpâni ai unui singur element, dar numai Avatarul poate să le stăpânească pe toate patru și să mențină echilibrul balanței atât în lumea materială, cât și în cea imaterială.

Primul sezon debutează cu dispariția Avatarului, timp în care Națiunea Focului pornește un război împotriva celorlalte Națiuni. Astfel Nomazii Aerului, poporul în care se presupune că s-ar fi născut ultimul Avatar sunt eliminați cu scopul ca și Avatarul să fie ucis, însă fără succes pentru că acesta nu s-a reîncarnat într-un membru al Triburilor Apei așa cum o cere ciclul, ceea ce înseamnă că undeva, trăiește.

Aang este un puști de 12 ani cu o înfățișare cel puțin ciudată. Chel, îmbrăcat în haine viu colorate și cu niște tatuaje caraghioase, a stat închis într-un cub de gheață până ce doi frați din Tribul Sudic al Apei îl găsesc 100 de ani mai târziu. Povestea micului Avatar debutează cu prezentarea vieții grele pe care cei doi frați Katara și Soka o au ca rezultat al războiului de 100 de ani. Toți Maeștrii Apei din tribul lor de la Polul Sud au fost uciși sau luați prizonieri de către soldații Națiunii Focului, singura persoană care poate face trucuri cu apa fiind Katara.

Fugind de la Templul Aerului la scurtă perioadă după ce a aflat că este Avatarul, Aang nu poate să stăpânească decât elementul în care s-a născut: Aerul, motiv pentru care acesta își începe o călătorie contra cronometru pentru a învăța cum să devină un Avatar. Apa este următorul element pe listă, așa că destinația este Tribul Nordic al Apelor situat tocmai la Polul Nord. Pe parcursul acestei călătorii Echipa Avatar trebuie să facă față multor provocări printre care se numără capcanele întinse de prințul moștenitor al Națiunii Focului, Zukko.

Personal, am apreciat unicitatea fiecărui personaj din această poveste pentru că fiecare este special în felul său, însă cel care mi-a atins sufletul este Generalul Iroh, fratele regelui Națiunii Foclui și unchiul lui Zuko. Acest bătrânel este extrem de simpatic, ceaiul fiind viața lui. Îmi place foarte mult calmul de care dă dovadă în situațiile extreme, dar și de faptul că încet, încet devine tatăl după care Zuko tânjește, chiar dacă tânărul prinț nu își dă seama.

Un personaj care m-a enervat foarte mult, dar care la bătălia finală de la sfârșitul sezonului moare, a fost Xao. Acesta este Generalul armatei Națiunii Focului și este întruchiparea exactă a iraționalității și insensibilității. În nebunia lui de a fi cel mai bun acesta vrea să „ia luna de pe cer” ucigând Spiritul Lunii, lucru care duce la moartea prințesei Tribului Nordic al Apelor.

Titlu: Avatar: Ultimul Maestru al Aerului/Legenda lui Aang

Titlu original: Avatar: The Last Airbender/The Legend of Aang

Anul lansării: 2006

Nota: 5/5

Filmul

În 2010 Paramount prezenta ecranizarea desenului animat „Avatar: Ultimul Maestru al Aerului” cu Noah Ringer (Aang), Nicola Peltz (Katara), Dev Patel (Zuko), Jackson Rathbone (Soka) și Shaun Toub (Iroh) în rolurile principale.

Deși filmul are o durată de 2 ore, acest a acoperit foarte greu evenimentele importante prezentate în seria animată, motiv pentru care nu poți să înțelegi ce se întâmplă în film dacă nu ai văzut desenul înainte. Acțiunea este un adevărat carusel de evenimente care mai de care mai prost gândite, sărindu-se peste unele detalii care din perspectiva mea sunt extrem de importante.

Actorii sunt doar niște imitații ieftine ale personajelor, fiind total diferite și la fel de expresive precum un perete alb dintr-un spital.

Aang care este neîndemânatic, agitat și mereu vesel, în film este o versiune proastă a unui moș văduv și uitat de copii săi undeva într-un azil. Iar Sokka în film este la fel de amuzant precum o gâscă beată care spune bancuri (cred că și ea este mai haioasă).

Doar Nicola pare că s-a apropiat cel mai mult de personajul său. Aceasta a fost deși inexpresivă, a reușit să semene cu Katara din Tribul Apelor.

Am fost dezamăgită de machiajul lui Zuko, deoarece la un moment dat mă întrebam dacă într-adevăr a fost ars și pedepsit de tatăl său pentru că nu a respectat regula tăcerii din timpul unei ședințe. Dar cel mai mult am fost dezamăgită de personajul Iroh. În desenul animat este extrem de.... zen, pe când aici nu prea îi vedeam echilibrul interior, ce să mai zic de pasiunea lui pentru ceai care a fost uitată cu desăvârșire.

Există foarte multe diferențe între film și desen, motiv pentru care am catalogat această ercanizare „nici prin gând nu îmi trece să îl mai văd și a doua oară”. Adică din original nu s-a păstrat decât vreo 15% din poveste, în rest s-a trezit careva să facă schimbări definitive demolând din temelii aventurile Avatarului.

Mai mult nu știu ce să zic pentru că asta ar însemna să nu mă mai opresc din criticat, însă dacă vreodată veți vrea să vă uitați, chiar vă rog să îmi spuneți părerea voastră.

Titlu: Legenda lui Aang

Titlu original: The Legend of Aang

Distribuție: Noah Ringer (Aang), Nicola Peltz (Katara), Dev Patel (Zuko), Jackson Rathbone (Soka) și Shaun Toub (Iroh)

Anul lansării: 2010

Nota: 1/5