Nu am putut să mă abțin și să nu caut câteva spoilere pentru acest roman pe Goodreads. Așa cum era de așteptat, există două tabere extrem de bine definite care sunt pro și contra cărților și nimeni nu se abține. Permiteți-mi, așadar, să fiu eu cea care se abține pentru că în acest moment sunt în cumpănă.

Faptul că am ales să citesc „Fluturi” a fost o pură întâmplare. Nu îmi amintesc exact ce m-a determinat să aleg cărțile Irinei Binder, ci pur și simplu m-am trezit cu romanul în mână citind, și mai apoi, am continuat cu următorul.

Din punctul meu de vedere, povestea de dragoste a personajului principal este încâlcită și, deși, este inspirată din realitate, cumva autoarea trece foarte rapid granița spre ficțiune.

Frumosul basm al Irinei (personajul) a alunecat foarte repede într-un coșmar monopolizat de Matei. Din prințul pe care Irina l-a întâlnit când avea 19 ani, acesta s-a transformat în întruchiparea bărbatului posesiv, agresiv, gelos și manipulator. Nu știu ce s-a întâmplat cu tânăra echilibrată din primul volum, însă acum aceasta este distrusă complet și înlocuită de o femeie slabă și mult prea permisivă. Dintr-o luptătoare, Irina a devenit o regină a dramelor, lucru care m-a deranjat enorm. Neștiind cum să scape de abuzurile nu doar psihologice, ci și fizice ale lui Matei, tânăra se transformă rapid într-o umbră a ceea ce a fost cândva, diminuând cu mult calitatea cărții.

Ceea ce mi-a plăcut, în mod deosebit și m-a și determinat să avansez cu lectura, este educația prezentată pe lângă triunghiul amoros Irina, Matei, Robert.

Ca și în prima carte, și acum, am fost extrem de șocată nu doar de asemănarea dintre educația pe care am primit-o eu și cea pe care Irina a primit-o de la tatăl său, dar și anumite experiențe din copilărie și adolescență pe care chiar eu le-am trăit au fost menționate în treacăt ca evenimente marcante în viața tinerei.

Cumva, citind cărțile acestea, mi-am amintit de mine însămi și de cea în care îmi doream să devin când aveam să „cresc mare”. Este adevărat că voiam nespus de mult să am o situație financiară ieșită din comun, dar mai presus de toate visul meu era să fiu o tânără blândă, educată și frumoasă.

Cumva pe drum am uitat de aceste vise pe care le aveam când eram mică și de toate orele pe care le pierdeam exersându-mi dicția și poziția, dar cu ajutorul „Fluturilor” mi-am (re)amintit cum e să vrei să fii o prințesă. Mi-am amintit cu nostalgie de persoanele care m-au învățat să citesc și să iubesc frumosul, mi-am amintit de fiorii primei mele iubiri și de ceea ce îmi doresc să realizez.

Cred că acest aspect al romanelor Irinei Binder mă determină să continui lectura, nu neapărat povestea de dragoste pe care aceasta ne-o împărtășește. Așadar, voi citi cărțile Irinei în continuare pentru că sunt o fire curioasă care nu lasă o treabă neterminată oricât de neplăcută ar fi, însă constat că lecturarea romanelor sale nu este neapărat ceva neplăcut, cât ceva ce m-a pus pe gânduri de foarte multe ori.

Titlu: Fluturi, vol. 2

Autor: Irina Binder

Editură: For You

Anul publicării: 2012

Notă: 2/5