Nu am putut ignora reacția prietenelor mele când le-am zis că am fost sensibilizată de condeiul Irinei Binder, considerându-i, însă povestea de dragoste superficială.
Mărturisesc că, din punctul meu de vedere, doar acest aspect este superficial, chiar dacă a fost pictată în cele mai frumoase culori pe care autoarea le-a avut.
Acum că am terminat de citit toate cele trei volume, constat că eu am empatizat cu autorul, nu cu personajele cărții, cee ce este o premieră pentru mine, căci nu știu dacă voi fi sau nu subiectivă în această recenzie.
Este destul de greu să mă detașez de povestea de viață prezentată în cele trei volume, căci impactul emoțional pe care le-au avut asupra mea a fost destul de mare după cum v-am mărturisit în recenziile primelor două volume.
Personajele poveștii sunt extrem de bine conturate și realiste, fiind perfecte în imperfecțiunea lor. Ceea ce m-a deranjat, însă, a fost percepția pe care mi-am făcut-o despre protagonistă, care din punctul meu a fost extrem de lăudată. Probabil că această bilă neagră este datorată și faptului că romanele sunt scrise la persoana întâi. Cred că dacă în loc de „mă făcea să mă simt cea mai frumoasă femeie” era „o făcea să se simtă cea mai frumoasă femeie” aș fi reușit să empatizez mai mult cu personajul Irina. Astfel, mi-am creat imaginea unei femei care se consideră perfectă și oarecum superioară oricărei femei pe care o întâlnește, dar cumva cerșetoare de complimente și atenție din partea apropiaților. Și la fel ca scrierea romanului la persoana I, am contatat și că dialogurile în care ea mărturisea anumite episoade din viața ei, o făceau să pară o victimă, o regină a dramei, nu o femeie puternică și iubitoare.
Un alt aspect care mi-a lăsat un gust amar este faptul că primul volum începe cu o scenă care stârnește cititorului interesul. Este aproape Crăciunul, iar Irina se află într-un apartament cu cele mai bune prietene ale sale și suferă cumplit. Apoi vine Robert cu bradul gata împodobit pentru a îi aduce zâmbetul pe buze, adorm împreună, iar când se trezește a doua zi, are din nou 19 ani și își începe basmul pe care crede că-l trăiește atunci când se mută la Snagov. Au fost trei cărți în care am tot așteptat să descopăr motivul pentru care Irina plângea la începutul primului volum și din păcate nu am reușit. Am sperat până la ultimul cuvânt că autoarea ne va explica ce s-a întâmplat, încât atunci când am terminat lectura am avut o simplă întrebare: „doar atât!?”
Un alt argument pentru care am continuat să citesc toate cele trei cărți ar fi faptul că am fost fascinată de lumea din spatele luxului pe care îl afișează înalta societate. Nu doar o dată m-am întrebat dacă această lume chiar există în locuințele Bucureștiului sau României, pentru că totul pare ca un fragment din ceea ce am văzut în Gossip Girl.
Desigur că pe lângă paragrafele ce cuprindeau povețele primite de Irina în trecut, am adorat scenele în care personajul Simona era în lumina reflectoarele. Dezinhibiția, copilăria și loialitatea ei m-au făcut să îmi doresc să devin o astfel de prietenă pentru persoanele dragi mie. Este nebună, amuzantă și cu toate acestea extrem de realistă. Abia așteptam să mai citesc o perlă bine gândită spusă de Simona care era sarea și piperul paragrafului.
Cu toate că îmi doresc să petrec o lună în societatea care a transformat-o pe Irina dintr-o fată inocentă într-o femeie, sunt multe lucruri pe care nu le înțeleg și pe care oamenii din această lume, parcă paralelă cu cea în care trăiesc eu, și le permit. Erau unele gesturi între prieteni pe care eu le văd ca fiind gesturi ce trebuie să existe doar într-un cuplu, pupatul pe buze, dormitul împreună sau îmbrățișările pline de înțeles fiind doar câteva din exemplele pe care mi le amintesc.
Și deși balanța este perfect echilibrată între bilele albe și cele negre, nu pot să nu mă întreb ce s-a întâmplat după. Cumva aș simți că este nevoie de al patrulea volum, deși nu știu cum ar putea fi scris fără a semăna cu celebrul serial „Tânăr și neliniștit” în care povestea este prelungită la nesfârșit.
Titlu: Fluturi, vol. 2
Autor: Irina Binder
Editură: For You
Anul publicării: 2012
Notă: 3/5
Personajele poveștii sunt extrem de bine conturate și realiste, fiind perfecte în imperfecțiunea lor. Ceea ce m-a deranjat, însă, a fost percepția pe care mi-am făcut-o despre protagonistă, care din punctul meu a fost extrem de lăudată. Probabil că această bilă neagră este datorată și faptului că romanele sunt scrise la persoana întâi. Cred că dacă în loc de „mă făcea să mă simt cea mai frumoasă femeie” era „o făcea să se simtă cea mai frumoasă femeie” aș fi reușit să empatizez mai mult cu personajul Irina. Astfel, mi-am creat imaginea unei femei care se consideră perfectă și oarecum superioară oricărei femei pe care o întâlnește, dar cumva cerșetoare de complimente și atenție din partea apropiaților. Și la fel ca scrierea romanului la persoana I, am contatat și că dialogurile în care ea mărturisea anumite episoade din viața ei, o făceau să pară o victimă, o regină a dramei, nu o femeie puternică și iubitoare.
Un alt aspect care mi-a lăsat un gust amar este faptul că primul volum începe cu o scenă care stârnește cititorului interesul. Este aproape Crăciunul, iar Irina se află într-un apartament cu cele mai bune prietene ale sale și suferă cumplit. Apoi vine Robert cu bradul gata împodobit pentru a îi aduce zâmbetul pe buze, adorm împreună, iar când se trezește a doua zi, are din nou 19 ani și își începe basmul pe care crede că-l trăiește atunci când se mută la Snagov. Au fost trei cărți în care am tot așteptat să descopăr motivul pentru care Irina plângea la începutul primului volum și din păcate nu am reușit. Am sperat până la ultimul cuvânt că autoarea ne va explica ce s-a întâmplat, încât atunci când am terminat lectura am avut o simplă întrebare: „doar atât!?”
Un alt argument pentru care am continuat să citesc toate cele trei cărți ar fi faptul că am fost fascinată de lumea din spatele luxului pe care îl afișează înalta societate. Nu doar o dată m-am întrebat dacă această lume chiar există în locuințele Bucureștiului sau României, pentru că totul pare ca un fragment din ceea ce am văzut în Gossip Girl.
Desigur că pe lângă paragrafele ce cuprindeau povețele primite de Irina în trecut, am adorat scenele în care personajul Simona era în lumina reflectoarele. Dezinhibiția, copilăria și loialitatea ei m-au făcut să îmi doresc să devin o astfel de prietenă pentru persoanele dragi mie. Este nebună, amuzantă și cu toate acestea extrem de realistă. Abia așteptam să mai citesc o perlă bine gândită spusă de Simona care era sarea și piperul paragrafului.
Cu toate că îmi doresc să petrec o lună în societatea care a transformat-o pe Irina dintr-o fată inocentă într-o femeie, sunt multe lucruri pe care nu le înțeleg și pe care oamenii din această lume, parcă paralelă cu cea în care trăiesc eu, și le permit. Erau unele gesturi între prieteni pe care eu le văd ca fiind gesturi ce trebuie să existe doar într-un cuplu, pupatul pe buze, dormitul împreună sau îmbrățișările pline de înțeles fiind doar câteva din exemplele pe care mi le amintesc.
Și deși balanța este perfect echilibrată între bilele albe și cele negre, nu pot să nu mă întreb ce s-a întâmplat după. Cumva aș simți că este nevoie de al patrulea volum, deși nu știu cum ar putea fi scris fără a semăna cu celebrul serial „Tânăr și neliniștit” în care povestea este prelungită la nesfârșit.
Titlu: Fluturi, vol. 2
Autor: Irina Binder
Editură: For You
Anul publicării: 2012
Notă: 3/5