Prima dată când am auzit de această carte a fost când Editura Storia Books a anunțat-o ca fiind următoarea carte propusă pentru clubul de lectură din luna iulie a anului trecut. Știu că eram foarte încântată de ideea de a participa la un club de lectură în vreme de restriște, chiar dacă totul s-ar fi petrecut în mediul online. Din păcate, însă, nu am putut să mă loghez atunci, dar nu am renunțat la carte.
Recunosc că lecturarea ei a fost o provocare pentru mine pentru că nu este chiar genul literar aflat în zona mea de confort. Fiind scrisă din perspectiva unui băiat, Henry Page, cartea mi-a arătat o altă față a fiorilor primei dragoste din anii adolescenței. Până la prezentul roman, nu aș fi crezut niciodată că un băiat ar putea fi atât de sensibil, visător și îndrăgostit. Credeam că toate aceste trăsături sunt specifice adolescentelor și în general... fetelor.
Pentru mine, Henry nu este un licean ca oricare altul și nu pentru că am avut ocazia să-i citesc cele mai intime gânduri, cât pentru înclinația lui spre arta scrisului, a frumosului dar și pentru că el reușește să înțeleagă misterele din spatele kintsukuroi. Kintsukuroi este o artă niponă reprezentată de credința cum că un lucru este mult mai frumos după ce este distrus și refăcut. De aceea ei obișnuiesc să lipească vasele sparte cu o soluție pe bază de aur, vinișoarele aurii dând o nouă identitate obiectului refăcut. De aceea l-am înțeles pe Henry când s-a îndrăgostit de cea mai neașteptată fată din carte. Grace Town.
Grace deși este ținta celor mai frumoase sentimente ale unui tânăr, diferă de toate adolescentele despre care am citit până acum. Nu este cochetă, feminină, îngrijită și nici nu excelează la ceva anume. Merge folosindu-se de un baston, poartă haine băiețești, are apucături ciudate și mereu este văzută petrecându-și timpul singură fiind veșnic îngândurată. Cu toate acestea, Henry a văzut în ea ceva deosebit. Ceva ce l-a făcut să se îndrăgostească pentru prima dată și să-și dorească să îmbătrânească alături de cineva. Dar oare acești primi fluturi ai iubirii care par să se nască între cei doi, vor fi suficient de puternici încât să distrugă secretul întunecat pe care Grace îl poartă cu ea zi de zi de luni de zile?
Cartea aceasta este un roman psihologic despre primele sentimente de dragoste, dar și emoțiile date de un viitor incert alături de persoana pe care crezi că o iubești și că îți este sortită. Este o carte despre doi tineri care fiecare în felul său este un artist, iar artele pe care fiecare dintre cei doi le stăpânesc sunt exact precum Yin și Yang. Una este luminoasă și plină de speranță, în timp ce cealaltă este întunecată precum o zi mohorâtă de toamnă.
Personajul meu preferat al cărții este sora mai mare a lui Henry, Sadie. Este o persoană dinamică, cu un trecut pe care l-am găsit ca fiind amuzant. Când era elevă, era acel copil problemă care la prima vedere părea să nu fie nimic bun de capul lui, dar era un geniu al științelor exacte. Mi-a plăcut de ea pentru că a găsit echilibrul ideal între nonconformism și ceea ce adulții consideră un copil model, iar relația dintre ea și fratele său mai mic este pur și simplu emoționantă.
„Inimi chimice” este o lectură ușoară cu o poveste despre puterea familiei și a prieteniei adevărate, despre năzdrăvăniile adolescenței, prima iubire, realitate și obstacolele cu care cu toții ne înfruntăm mai devreme sau mai târziu.
Titlu: Inimi chimice
Titlu original: Our Chemical Hearts
Autor: Krystal Sutherland
Editura: Storia Books
Anul publicării: 2016
Nota: 4/5