Am citit această serie la îndemnul colegilor din blogosferă care nu s-au oprit o clipă din a o lăuda, așa că în momentul în care Editua LEDA mi-a trimis coletul, nu am putut rezista tentației de a descoperi continuarea unei „alte lumi distopice”.
Aparent viitorul nostru este văzut în moduri diferite, dar în aceeași lumină. Noi, vom sfârși prin a ne autodistruge. Începem să ne pierdem umanitatea și plăcerea de a visa sau a dori să facem ceva fără a avea pretenția de a primi înapoi ceva de la cineva.
În acest volum al seriei „Divergent”, Veronica Roth ne arată cât de mult se poate degrada ființa umană și cât de ușor îi este să judece o carte după coperți. Însă cel mai rău este că niciodată lumea nu va îmbrățișa noul sau diferitul. Mereu va exista o repulsie pentru el.
Nu pot să vă spun prea multe despre această poveste decât că am fost extrem de enervată de Tris, mereu în căutarea unui mod cât mai eroic de a muri pentru o cauză pe care nici măcar ea nu o cunoștea. De multe ori îi spuneam în gând „calmează-te că oricum vei suferi suficient de mult în volumul al treilea, bucură-te cât mai poți de Four și de prietenii tăi!” M-a evervat foarte mult că nu a reușit să se mobilizeze dacă nu pentru ea, măcar pentru relația pe care o are cu cel pe care se presupune că îl iubește.
Am fost oarecum dezamăgită că a trebuit să văd lupta pentru independență prin ochii ei. Este adevărat că autoarea a descris cu măiestrie psihologia și trauma unei tinere care a trebuit să se maturizeze mult prea repede, care a ucis de la o vârstă fragedă, care a rămas orfană și a fost trădată mult prea repede. Dar asta nu înseamnă că Tris a crescut în vreun fel în ochii mei.
Deși părea cu adevărat dezaxată și plecată de la mansardă, Jeanine mi s-a părut cel mai echilibrat personaj din întregul roman. Ea a rămas pe poziții până la ultima suflare, inspirând acea teamă și putere chiar și când moartea îi sufla în ceafă. Recunosc că este poate singurul personaj negativ pe care l-am admirat și pe care chiar l-am plâns atunci când i-a venit sfârșitul.
În rest? Cartea a avut coloană vertebrală, replici pline de înțelepciune și deși pare un roman pentru sufletele tinere, este una din puținele cărți care îți dă o lecție de viață. Acceptă-ți greșelile, iartă-le și prețuiește fiecare secundă a vieții tale pentru că poate fi ultima.
Titlu: Insurgent
Titlu original: Insurgent
Autor: Veronica Roth
Editura: LEDA
Nota: 4/5
Eu am cumparat cele trei volume pt ca au fost f laudate insa nu am apucat sa le citesc . Acum citesc “Micutele doamne “de Louisa May Alcott si la rand dupa ce termin este “Hitler ,vecinul meu “
Le-am achizitionat, le-am citit, dar as fi vrut parca sa astept sa-mi cumpar Insurgent cu noua coperta :(. O serie frumoasa oricum, indiferent de ce coperta poarta :).
Diana, atunci stai pe aproape pentru ca in curand voi avea o surpriza pe blog pentru cei care nu au editia tie-in
<3 <3 <3
Deabea astept sa ma apuc de serie si sper sa fie cat mai curand.
am citit doar primul volum. mi-a placut, dar nu atat de mult ca alte distopii
oricum, am aflat dintr-un spoiler cum se termina seria si nu stiu daca mai are rost sa citesc si celelalte volume..:)))
Eu voi termina seria doar pentru ca sunt curioasa ce se intampla pana la evenimentul respectiv. Oricum pentru asta o admir pe autoare. A avut curaj sa faca ceea ce multor autori le-a fost frica
da, ai dreptate, din acest punct de vedere si eu o admir
nu toate finalurile trebuie sa aiba happy end (viata reala nu este asa, eu sunt mai realista de felul meu si pot spune ca agreez si astfel de finaluri intr-o carte sau intr-un film)