Cu această recenzie vă mărturisesc oficial că nu de mult am descoperit plăcerea lecturării cărților și în limba engleză.
La început am decis să încerc să citesc cărți în engleză pentru că voiam să susțin câțiva autori americani pe care îi cunosc și cu care am păstrat legătura prin e-mail de-a lungul anilor. Cu toate acestea, pe măsură ce am început să aprofundez această limbă, mi-am dat seama că anumite titluri prefer să le citesc în engleză, așa că uitați-mă aici scriind în română recenzia unei cărți pe care am citit-o într-o altă limbă și care nu cred că are să fie publicată curând la noi. 🙂
După finalul abrupt din primul volum al seriei, acum o urmărim pe Cat care încă încearcă să treacă peste despărțirea de Bones, iubitul său sexy și cât se poate de nemort. Dedicându-și tot timpul noului său job, Cat este oarbă și surdă când vine vorba de orice nu are colți, nu stă treaz decât noaptea și trebuie ucis.
Angajată în echipa de elită a lui Don, semi-vampirul Cat Crawfield vânează noaptea vampiri împreună cu echipa de forțe speciale pe care o conduce până când trecutul o prinde din urmă.
În timpul unei lupte cu un Maestru Vampir, Ian, Cat face o greșeală care o învață că nu poate să se ascundă la nesfârșit de iubirea vieții sale, Bones. După ce-l eliberează pe Ian ca un tribut adus fostului său iubit, protagonista se trezește cu tot trecutul său la ușa casei.
La fel de chipeș, letal și plin de iubire pentru tânăra roșcată, Bones este dispus să meargă până la capătul lumii, cu argint pompându-i în vene, doar ca să fie din nou împreună cu iubirea vieții sale.
Cu toate că această serie este destinată publicului adult, pe mine m-a cucerit. Janiene Frost dăruiește literaturii un nou univers despre vampiri care pe lângă faptul că sunt extrem de posesivi și bătrâni de când lumea, au o societate extrem de bine pusă la punct.
Vampirii din universul Night Huntress respectă reguli stricte, ierarhii și deși sunt însoțiți la tot pasul de moarte, majoritatea au ceva ce puține personaje mai au, onoare.
Acest volum este practic reglarea de conturi a lui Cat cu ambele lumi de care aparține. Este cartea când ea se împacă cu viața de om și o îmbrățișează pe cea de vampir.
Deși povestea m-a fascinat și am fost acaparată de ea de la început și până la final, am urât din tot sufletul atitudinea protagonistei.
De-a lungul cărții a fost impulsivă, nerăbdătoare, băgăcioasă și incredibil de naivă. Bones i-a pus lumea la picioare, iar ea nu a avut încredere în el și de fiecare dată când a făcut ceva de capul ei și pe cont propriu, de fiecare dată aventura s-a sfârșit prost. Fie cu ea aproape moartă, fie aproape revendicată de Ian (cel mai nesuferit și incredibil de afurisit vampir despre care am citit vreodată).
Mai toată cartea am fost unul din cititorii care urlau la pereți „ce faci acolo? nu te duce acolo! ascultă de Bones!!!!!” și de fiecare dată capitolele se încheiau cu „ți-am spus eu”. La un moment dat mă dureau ochii la cât de des mi-i dădeam peste cap citind despre inepțiile care-i treceau lui Cat prin minte. Însă am intuit că prostia ei are să se termine la un moment dat pentru că autoarea a introdus în serie noi personaje pe care eram sigură că la un moment dat avea să le dezvolte. Și nu am fost dezamăgită, dar despre asta vom vorbi în recenzia următorului volum al seriei, „At Grave’s End”. 😉
Titlu: One Foot in the Grave
Autor: Jeaniene Frost
Editura: Avon
Anul publicării: 2008
Nota: 2/5