Acest roman a fost unul din puținele thriller care mi-a lăsat un gust 100% românesc.
Cu o paletă diversificată de personaje, nu m-am putut abține să nu râd, tresar sau eventual să îmi vină să plâng. Fiind primul roman al seriei „Sergiu Manta”, „Nume de cod: Arkon”, este mai degrabă un ghid pentru a putea înțelege seria.
Structurat în două părți, romanul m-a prins până la ultima pagină, spre sfârșit, ridicându-mi o mulțime de semne de întrebare.
În prima parte, este prezentată ancheta unei crime dintr-o tabără militară de lângă Brașov, unde un polițist (Andrei Cruceanu) și un ofițer din armată (Cristian Herra) fac echipă în dibuirea criminalului. Acesta pare să fie cineva care avea o ură adânc înrădăcinată și cultivată de-a lungul multor ani față de victimă.
Dar ce se întâmplă când acel cineva este o persoană rătăcită care are parte de niște gene blestemate ce îl împing să se comporte neprevăzut? Dar dacă acel cineva este un copil născut sub sabia incestului? Dar dacă acel cineva vrea să-și răzbune copilăria mizerabilă și faptul că din cauza unor oameni, a trebuit să o ia pe căi greșite? Dar dacă v-aș spune că acel cineva este Sergiu Manta, i-ați lua partea așa cum a făcut Cristian Herra, devenindu-i prieten, sau veți vedea doar crima, cum a făcut Andrei Cruceanu? Într-o astfel de poveste, Elveția nu există. Ori ești de o parte, ori de cealaltă parte a baricadei.
Partea a doua este o călătorie în timp și spațiu, o succesiune de evenimente mai mult sau mai puțin ușor de înțeles. Acum aflăm ce se întâmplă uneori în închisori, facem cunoștință cu Sergiu Manta, acum Petrescu, un bărbat care pentru libertatea lui și a celor dragi, a făcut un pact cu diavolul, care după cum știți, are multe forme.
Într-o astfel de lume, diavolul ia forma unei organizații fantomă. O organizație, condusă de un individ egoist și egocentrist. Sincer chiar m-am bucurat când și-a luat-o în freză de la Sergiu, pentru că angajează pe viață oameni delcarați morți, oameni care numai sunt doriți de nimeni. Acești oameni sunt antrenați să devină asasini plătiți - cei mai buni din România.
Cu toate acestea, cât de cooperant poate fi un om cu un suflet neîmblânzit și o inimă parțial parțial sălbatică atunci când cei iubiți sunt în primejdie? Când Herra este ucis cu brutalitate, mama copilului său este nefericită alături de un filfizon, Sergiu își face dreptate singur.
Cartea nu este voluminoasă și este ușor de citit. Acțiunea este ușor de înțeles pentru că este scrisă într-o manieră „cenzurată”, în sensul că autoarea îi scutește pe cei slabi de înger cu descrierea durerilor fizice și psihice pe care un asasin le îndură până să ajungă ceea ce este. Și pentru că oricine are un secret întunecat sau poate două....trei...câteva cu siguranță Sergiu, prin atitudinea lui de lup singuratic, va fura inimilie multor fete și va stârni invidia multor băieți făcându-i părtași unei aventuri cum ai parte o singură dată în viață.
Titlu: Nume de cod: Arkon
Autor: Anamaria Ionescu
Editura: Tritonic
Anul publicării: 2014
Nota: 5/5
Îmi place coperta, iar subiectul pare atractiv. Aștept să se publice cartea pe site-urile librăriilor să o încerc și eu :D.
Cartea pare interesanta, iar personajele complexe, probabil o sa o citesc si eu in curand.
cartea pare promitatoare si este exact genul meu preferat de lectura
ador coperta, dar si titlul ales 🙂
Deci trebuie neapărat să o citesc!
Și nici nu e voluminoasă. Anamaria a avut grijă să ne dea cu lingurița mică din imaginația ei, ca mai apoi să devenim dependenți de ea :))
Urăsc când autorii fac genul ăsta de lucruri, dar o să îndur tortura şi de data aceasta :))