Ultima vrăjitoare din Transilvania este „o tânără care nu și-a dorit altceva decât să-și schimbe destinul, un destin potrivinic, să aibă puterea de a fi propria stăpână”. Contesa Aneke este această vrăjitoare și „își dorea să rupă lanțurile și să fie liberă, să poată decide asupra propriului viitor și pentru asta, Aneke a prețuit mai mult libertatea decât iubirea” (Mathias pag. 246 - 247)

Cunoscând aceste lucruri, veți putea înțelege mai bine nu doar secretele satului V. și crimele care s-au petrecut acolo în urmă cu aproape 150 de ani dar și acțiunea care este prezentată din două puncte de vedere și din două ere diferite.

Prima epocă este cea a inchiziției care era în floare în zilele contesei Aneke unde toate fetele roșcate și frumoase erau considerate vrăjitoare, sfârșind arse pe rug, în timp ce a doua epocă este lumea Alexandrei, cea a binecunoscutului Facebook, a smartphone-urilor și a adolescenților rebeli care își caută drumul în viață.

Aneke și Alexandra au fost destinate să se întâlnească, să se cunoască pentru că una fără cealaltă nu și-ar fi găsit sinele. Alexandra nu s-ar fi descoperit, în timp ce Aneke nu a ar fi învățat să-și accepte sentimentele.

Două lumi, o singură poveste povestită cu măiestrie de Anna Vary într-o trilogie care te lasă fără cuvinte.

Îmbinând vechiul cu noul într-un dans amețitor, autoarea urmează drumul păsării Pheonix într-un cadru 100% românesc vrăjindu-ne cu glasul unei iele.

Alexandra este o adolescentă tipică ce încercă să se regăsească în acest prezent anost în care puterea este deținută numai de cei suficient de curajoși sau tâmpiți să fie cool prin intermediul tutunului, alcoolului, plăcerilor carnale și a interzisului. Povestitoarea cărților trăiește povestea Anekei în zilele noastre, iubindu-se în secret cu fratele ei vitreg, având probleme cu familia și simțindu-se neînțeleasă de cea mai bună prietenă a ei. În primul volum, Alexandra își atinge limitele și pare că se stinge, trezindu-se în al doilea volum într-o lume în care basmele cu magie o urmăresc în Bucureștiul de astăzi, însă abia în al treilea volum își acceptă renașterea și darul nemuririi.

Personal nu am reușit să îi înțeleg pornirile și deciziile pe care le-a luat pe parcurs pentru că mereu oscila între alb și negru, transformând-și lumea în multe nuanțe de gri, iubind și urând, înțelegând și neînțelegând conformându-se și spărgând tiparele în același timp. Alexandra și-a căutat libertatea și pe ea însăși până în ultimul moment.

Una a renunțat la viața de muritor pentru Mathias, în timp ce cealaltă ar renunța la viața de nemuritor pentru Răzvan.

Dacă Alexandra și Aneke seamănă izbitor una cu cealaltă, Mathias și Răzvan sunt două persoane extrem de diferite, dar care au râvnit aceleași femei. Le-au iubit, le-au dezmierdat, le-au abandonat. Amândoi au avut același rol, dar cu personalități diferite. Amândoi le-au călăuzit pe vrăjitoare în drumul regăsirii sinelui și amândoi și-au dorit ca iubirea să le fie împărtășită.

Nu poți fi fată în adevăratul sens al cuvântului dacă nu ai alături o prietenă ca Ioana și Lorena. Nu poți să treci prin toate etapele vieții dacă nu ai o confidentă, o cea mai bună prietenă, o soră care să îți fie alături mereu. Și cu toate acestea în momentul în care se decide să facă un lucru pentru ea, o acuzi de egoism și trădare. O acuzi și uiți de existența ei, aruncând-o într-un chin etern din care numai moartea o poate elibera.

Inocența trilogiei, este reprezentată de prietenia și loialitatea în cele mai pure forme ale lor oferite de două fete care nu s-au întâlnit niciodată, dar care au aceeași msiune, de a le ține pe vrăjitoare aproape de umanitate, fiind mereu prezente într-un colț al inimilor lor. Lorena a început această misiune între zidului castelului din V. iar astăzi, Ioana o continuă pe străzile Bucureștiului.

Am decis ca personajele mele preferate să le las pentru final: bufonul și singuratica. Sunt un cuplu blestemat să se ucidă reciproc, dar care cumva înving blestemul și în cele din urmă se vor înțelege. Cei doi deși sunt născuți în ere diferite și sunt precum soarele și luna, dar au avut acel strop de culoare fără de care povestea ar fi fost anostă.

Nicolas este un vraci/vrăjitor nebun. Mereu lasă impresia că nu știe nimic și că este un lunatic, însă el cunoaște povestea de la începuturi, o poate modela după placul Anekei și cel mai important, este acel cineva la care nu te aștepți și pe care nu ai vrea să îl vezi decât în timpul unui acces de nebunie.

Opusul lui este Nori, o fată vârcolac care deși este implicată în această poveste de familie, ea este cel mai puțin afectată. Nori le oferă tuturor iubire și inocență, reamaintindu-le că primul pas spre o iubire adevărată este acceptarea persoanei de lângă tine așa cum este. Datorită ei și blestemului pe care îl poartă asupră-i, cu toții au învățat să nu ne mai judece unii pe alții și să se ierte reciproc.

Această trilogie este presărată cu simbolistică românească, mituri și legende transilvănene de care noi am uitat și iubiri interzise, dar care transcend timpul.

Este un cerc vicios al efemerității și al nemuririi. Este o trilogie pe care nu o poți citi decât ca pe o singură carte, căci separat nu o vei înțelege și riști să devii ca buruienile din V. mai întâi judecând și abia apoi ascultând.

Titlu: Ultima Vrăjitoare din Transilvania

Volume: Contesa Aneke, Mathias, Alexandra

Autor: Anna Vary

Anul publicării: 2012 - 2015

Editura: Herg Bennet

Nota: 4,3/5