Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte doar pentru că v-ați îndrăgostit iremediabil de perfecțiunea coperții?
Mie mi s-a întâmplat cu această carte și mărturisesc, fără regrete, că principalul motiv pentru care am ales s-o cumpăr a fost pentru că mi-am dori-o în bibliotecă pentru simplul fapt că „dă bine pe raft”. Până nu demult, nici nu știam dacă aș vrea să o citesc anul acesta sau nu, dar când Editura Storia Books a organizat un club de lectură online unde discutat subiectul acestei cărți, mi-am zis că ar trebui să o citesc și eu.
Elisabeth Scrivener este un personaj puțin atipic. Nu este chiar eroina cu care suntem obișnuiți din majoritatea cărților pentru tineret, și nu este nici incredibil de uau. Este o tânără neobișnuit de înaltă, orfană și complet dedicată cărților. Este loială prietenilor săi, dar este suficient de înțeleaptă încât să accepte că lumea din afara Marilor Biblioteci din Austermeer nu este așa cum și-o imagina.
Cu o înclinație neobișnuită spre necazuri, Elisabeth este alungată de la Marea Bibliotecă din Summershall și trimisă în Bassbridge pentru a fi judecată pentru fărădelegile comise. Însoțită de un Înalt Mag misterios (care spre surprinderea ei nu are urechi ascuțite sau picioare cu copite despicate) pe nume Nathaniel, protagonista află că lumea se întinde cu mult dincolo de zidurile bibliotecii în care a crescut.
Misterul care-l înconjoară pe Nathaniel este sporit, în special, de valetul/majordomul/cel mai bun prieten/demonul său, Silas. La început, nu eram sigură care este rolul acestui personaj în carte pentru că îl percepeam ca fiind o entitate omniprezentă, omniscientă, dar fără să fie în prim plan. Mereu apărea silențios, ca un ninja, materializându-se fix când m-am așteptat cel mai puțin.
Dar pe măsură ce am avansat cu lectura, am înțeles că probabil Silas a dus întreaga carte pe umeri. Devotat familiei Thorn și fiind în permanență sprijinul lui Nathaniel, a fost imposibil să nu cucerească inima publicului.
Cu toate acestea, eu am fost fermecată de un alt personaj secundar. Nu are puteri magice, nu are o afinitate deosebită pentru cărți, dar are curaj, imaginație și este o sursă inepuizabilă de voie bună și trăsnăi. Katrien, cea mai bună prietenă a lui Elisabeth, a devenit rapid personajul meu preferat. Este genul acela de prietenă care nu se poartă cu mănuși, care are curajul să le spună lucrurilor pe nume și care niciodată nu s-a temut să-și asume cuvintele sau acțiunile. Ea împreună cu Silas sunt un cuplu ce „nu ar trebui lăsat nesupravegheat, căci este capabil să cucerească lumea”.
Scrisă cu umor și cu o alură de basm, (căci nu găsim în fiecare lectură demoni, domnițe, vrăjitori sau creaturi fantastice) „Vraja spinilor” este o carte pe care mă bucur enorm că am descoperit-o.
Nu pot spune, însă, că mi-a plăcut fiecare aspect al ei, căci cred că am citit-o prea târziu. Cred că dacă îmi pica în mână acum câțiva ani, aș fi perceput-o cu totul diferit și probabil că mi-ar fi influențat cu mult viața profesională. Cărui cititor pasionat nu i-ar plăcea să fie bibliotecar, sau măcar arhivar?
Titlu: Vraja spinilor
Titlu original: Sorcery of Thorns
Autor: Margaret Rogerson
Editura: Storia Books
Anul publicării: 2020
Nota: 4/5