Din ziua în care obține o colaborare cu o editură, orice cititor trăiește cu teama că într-o zi nu va mai fi relevant și că va fi exclus din cercul de încredere al respectivei edituri. Sau se teme că nimic din ceea ce face nu este suficient pentru a-și păstra publicul interesat de conținutul postat în ciuda colaborării. În cele din urmă învață pe propria-i piele că orice început are un sfârșit.
Când părerile tale nu-ți mai aparțin
Adesea, acești cititori citesc mai mult ca să nu-și dezamăgească colaboratorii. O carte proastă? Se transformă miraculos în capodoperă, doar pentru că a venit într-un pachet PR cu fundiță.
Să fim realiști. În acest caz, nu vorbim despre recenzii. Vorbim despre campanii de marketing în care sinceritatea e sacrificată prima.
Și totuși, o facem (aproape) toți
Recunosc că pe 1 aprilie 2010 când am scris prima postare din viața mea în mediul online, scopul era să cresc respectivul blog astfel încât să primesc cărți gratis. Eram elevă și nu aveam puterea financiară necesară să-mi cumpăr toate cărțile care se publicau pe bandă rulantă. Îmi amintesc că sufeream de FOMO și că mă comparam adesea cu x și y din comunitatea de cititori din România. După trei ani, a venit prima colaborare. Și odată cu ea, compromisul. Citeam orice. Scriam orice. Mințeam frumos.
Câți cititori activi în online nu joacă acest joc? Exact. Niciunul. Toți ne-am pus, măcar o dată, gusturile la gunoi pentru o postare sponsorizată. Ne-am vândut conștiința literară pentru câteva cărți gratis și o șansă de a câștiga niște vizibilitate.
Tragic e că unii nu se mai întorc niciodată.
Să nu confundăm impunerea unor limite cu invidia
Mai există și cititori care nu citesc orice titlu doar pentru a rămâne pe lista cu persoanele favorite ale unei edituri. Ei refuză să-și piardă gustul și verticalitatea. Voi știți cine sunteți. Poate că nu știți că sunt cel mai mare fan al vostru. Dar sunt. Vă observ. Vă aplaud.
Finalul unui capitol, începutul altuia
Zilele astea am mai mult timp liber? Da. Citesc o carte pe zi? Nu. Urmăresc ce mai publică editurile locale? Discutabil. Mă întrebați dacă mai vreau colaborări? Da. Cu oricine? Niciodată.
Mult timp am urmărit comportamentul cititorilor, editorilor și scriitorilor. Și vă vine să credeți sau nu, am ajuns să înțeleg mult prea bine această industrie. Editurile, dispuse să acorde cel puțin o colaborare cu cineva, nu au bani să arunce cu cărți gratis în stânga și în dreapta. Ca orice business care se respectă, au un plan de vânzări ce trebuie respectat.
Eu nu am timp și energie să trec de la statutul de cititor pasionat, la cel de influencer obedient. Dacă vreodată voi mai accepta o colaborare, va fi cu o editură care îmi respectă gusturile literare. Sau voi colabora cu un brand în care cred. Nu mai vreau să fac parte din acest joc în care sinceritatea e negociabilă. Pentru că, dragilor, chiar și în lumea literară, eleganța înseamnă să știi când să pleci de la masă. 💋