Una dintre noile tradiții pe care le am cu mama este ca, cel puțin o dată pe an, să ne uităm împreună la un film de Crăciun pe DIVA. Acum câteva zile, în timp ce mă ciondăneam cu ea pe tema temperaturii din cameră (în opinia ei, 25 de grade este o temperatură ca la Tropice), televizorul mergea pe fundal, difuzând un film de Crăciun. Era despre un scriitor care devenise faimos după ce, la 18 ani, a lansat primul volum dintr-o serie de 5 sau 6 cărți despre magia sărbătorilor de iarnă, dar care avea o cădere nervoasă și își pierduse bucuria pentru Crăciun.
Uitându-mă la încercările PR-ului său de a-l face din nou iubit de marele public și la cum îl târa pe săracul om pe la diverse evenimente cu tematică de Crăciun, mi-am dat seama că americanii au investit foarte mult timp și resurse în campaniile de marketing dedicate tradițiilor Sărbătorilor de Iarnă. Nu spun asta ca un reproș, pentru că ador ce au reușit să facă din Crăciun, dar acum mi se pare că toți ne raportăm la felul în care văd ei această sărbătoare, uitând de propriile noastre tradiții – care, să fim sinceri, nu sunt mereu foarte “instagramabile”.
Din perspectiva obiceiurilor noastre de sărbători, pare că în zonele rurale suntem într-un film de groază: cu pregătirea bucatelor și, dacă mai ai ghinionul să plouă, rețeta este completă cu noroaie și bălți. Parcă te aștepți să treacă o Impala neagră pe șosea din clipă în clipă. Fiind la socri, la țară, mi-am dat seama că există o frumusețe aparte chiar la pereții afumați, în sobele care și-au pierdut luciul după decenii de folosire chiar și la ligheanele fără smalț.
Nimic nu se compară cu mirosul și sunetul lemnelor care ard în sobă. Magia stă în acel du-te-vino între camera unde se frământă cozonacii și cea în care se rumenesc în cuptor. Veselia se regăsește în strigătele: “Mai dă-mi niște ouă!” sau “Andraaa, du-te și ia laptele de pe aragaz, că dă în foc!” sau “Unde am pus cuțitul ăla cu lamă subțire să tai blatul de prăjitură? A văzut cineva cuțitul?” Aceste mici momente devin crâmpeie din poveștile pe care le vom depăna cândva la gura sobei, bucurându-ne de o cană cu vin fiert – care, de cele mai multe ori, e mai dulce decât sucul din oraș și mai aromat decât cel mai sofisticat ceai de pe piață.
În aceste case, mesele sunt protejate de mușamale înflorate sau cu Moși Crăciuni, farfuriile au modele cu flori pe fund, iar pereții sunt colorați. Dacă ar rămâne albi, s-ar vedea urmele de fum sau petele de la cine știe ce neatenții.
Avem obiceiuri frumoase, fie că vorbim de colindat, de pregătirea mâncării sau de decoratul locuințelor. La noi, cine își împodobește casa cu cele mai multe luminițe, mai ales dacă sunt colorate, devine regele sau regina străzii. Casele noastre nu miros a turtă dulce sau fursecuri, ci a cozonaci, cornulețe și sărățele. Nu avem zăpadă, dar avem copii (și adulți) care cântă și dansează, urându-ne de bine. Nu avem fripturi sofisticate, dar niciun soufflé nu se compară cu sarmalele și piftiile făcute în casă. Iar bradul nostru de Crăciun nu este vreun molid argintiu, ci un brad care probabil a văzut zile mai bune (noi am renunțat de mult la bradul natural în favoarea celui artificial).
Da, avem tradiții mai puțin instagramabile, dar, uitându-mă la fotografiile din ultimele zile, îmi dau seama că stilul nostru de viață este unul simplu și autentic. Cum să nu-l iubești?
Sincer, mi se pare că unii uita adevărată semnificație a Crăciunului și încep sa se comporte că nebunii în preajma sărbătorilor, ba aleargă după cadouri, ba după bucate, se enervează, poate mai și înjură. Este o tradiție frumoasă și nu înțeleg de ce trebuie sa avem mereu cel mai perfect brad, cele mai perfecte cadouri sau masa plină de bucate. Crăciunul este despre faptul sa fii chill, sa te bucuri de nașterea lui Isus, sa te relaxezi și sa te simți bine, nu sa stai stresat și nervos că ba vin musafiri, ba colindători, sau cât de curat este în casă.
Să știi că-ți înțeleg punctul de vedere. Însă, sunt și familii precum a mea care consideră că Crăciunul trebuie petrecut împreună cu toți membrii familiei strânși în jurul unei mese copioase. Pentru noi Crăciunul înseamnă savuratul cafelei lângă brad, deschis cadourile în seara de Ajun și cântat foarte fals colinde. Depinde acum de fiecare persoană în parte ce-și dorește de la Crăciun.