Povestea mea și a lui Artemis – cum un pisoiaș nedorit mi-a cucerit inima
Dacă ar fi să căutăm pe Google definiția unui cititor, am găsi probabil descrieri care vorbesc despre o persoană cu nasul mereu într-o carte, mare iubitoare de ceai și/sau cafea și părintele a cel puțin unui animal de companie – de regulă o pisică. Eu mă regăsesc în această definiție: sunt un slow reader, ador cafeaua, iar acasă sunt “mamă adoptivă” pentru trei pisici, inclusiv Artemis.
Povestea mea și a lui Artemis este una specială. El a apărut în viața mea într-un moment în care oscilam între a fi iubitoare de pisici și a fi, sincer, indiferentă față de animale. Miți, pisica noastră tigrată, era o prezență vagă, iar Rafi, un motan gri și pufos, îmi stârnise interesul până când, din păcate, l-am pierdut în decembrie 2020. Totuși, pentru că este perioada Crăciunului, prefer să ne bucurăm de amintirile frumoase.
Nașterea lui Artemis
Pe 3 mai 2020, la ora 22:00, Miți a devenit mămica a patru pisoiași. Trei dintre ei erau frumoși, sănătoși și plini de energie, dar mezinul era altfel. Alb cu coadă neagră, mic și firav ca un șoricel, părea complet neajutorat. Sora mea l-a poreclit Gollum” inspirată fiind din Lord of the Rings, iar când a venit momentul să găsim case pentru frații lui, nimeni nu l-a vrut pe el, în principiu pentru că era cam urâțel.
Mai din milă, mai ca să-mi demonstrez mie că pot tolera pisicile, am decis să-l adopt. L-am numit Artemis, ca pisica lui Sailor Venus, și am hotărât că va fi al meu. Câteva săptămâni mai târziu, când am reușit să-l văd pentru prima dată, m-am îndrăgostit iremediabil. Ochii lui albaștri și aroganți, miorlăitul aproape comic și fragilitatea lui mi-au topit inima.
Artemis – de la “rățușca cea urâtă” la Boier Moflea
Deși era un pisoiaș pricăjit, Artemis a devenit rapid centrul atenției. Mama, cu darul ei pentru porecle, obișnuia să-l strige mai mereu ,,intergalacticul” atunci când făcea vreo năzbâtie. Cu timpul, blana lui s-a îndesit, a început să ia în greutate, iar personalitatea lui s-a transformat complet. Acum, nu mai este doar un motănel, este pisicul meu, cu toate drepturile aferente: castron personal, litieră proprie și masaj ,,la creieri‘‘ din partea tatălui meu oricând vrea el.
Artemis a primit un nou titlu – Boier Moflea, sau pe scurt, Moflică. Răsfățul lui este complet: este protejat de toată familia și iubit de mica mea comunitate de cititori, colegii mei de la serviciu (care îl adoră în ședințele video) și, bineînțeles, de mine.
Aventuri alături de Artemis și ceilalți pisici
Din 2020, viața noastră este mult mai animată. Miți continuă să fie o prezență discretă, iar din 2022, Dică-Haiducul ni s-a alăturat, completând “gașca”. Vaze sparte, alergări nocturne prin casă, poziții imposibile de somn și furturi de mâncare când nu suntem atenți – acestea sunt doar câteva dintre momentele care ne fac zilele mai interesante.
Artemis, pisoiul pe care nimeni nu l-a vrut, este acum sufletul casei și bucuria iernilor noastre scurte. E un reminder că uneori cele mai prețioase comori vin din cele mai neașteptate locuri.
Tu ai o poveste specială cu animalul tău de companie? Mi-ar plăcea să o citesc în comentarii! 💕