Pentru mine, sezonul evenimentelor începe în luna septembrie și se încheie odată cu Bookfest, de la începutul verii. Prin urmare, nu aș putea considera participarea la un concert simfonic în luna ianuarie drept deschiderea oficială a sezonului de evenimente din 2025.
Pe 8 ianuarie, am participat la primul meu concert Lords of the Sound și, totodată, la primul meu concert simfonic live. Experiența a fost una neașteptată, iar emoțiile au oscilat de la entuziasm la dezamăgire.
Așteptări mari, realități mai puțin strălucitoare
Aveam speranțe mari pentru acest concert, mai ales că era dedicat coloanei sonore a celor opt filme din seria Harry Potter. Universul creat de J.K. Rowling îmi este foarte drag, fiind parte atât din copilăria cât și adolescența mea. Am crescut alături de personajele de la Hogwarts, iar muzica ecranizării primei serii pe care am citit-o integral până la vârsta de 18 ani are o semnificație aparte pentru mine.
Deși orchestra Lords of the Sound a reușit să creeze un spectacol animat și captivant, unele elemente au fost mai puțin impresionante. De exemplu, cea mai mare dezamăgire a fost lipsa piesei Courtyard Apocalypse de Alexandre Desplat. Aceasta, faimoasă pentru emoțiile intense pe care le stârnește, ar fi fost perfectă pentru o astfel de seară. În schimb, am avut parte de melodii originale, melodii ușor modificate și chiar o scenetă destul de bine realizată cu profesorul Dumbledore. După concert, am ascultat Courtyard Apocalypse pe repeat întreaga noapte, într-o tentativă de a scăpa de gustul amar.
Probleme tehnice și artistice
Un alt aspect care mi-a lăsat un gust amar a fost grafica proiectată pe ecran în timpul pieselor. Scenele reprezentative nu au fost realizate cu foarte mult rafinament. Norbert, dragonul, semăna izbitor cu Mushu din Mulan, iar Dobby arăta, mai degrabă, ca un vampir fără colți foarte înalt decât ca un elf de casă.
Înregistrarea audio în limba română, folosită pentru a lega cele opt părți ale spectacolului, a fost, în cel mai bun caz, amuzantă. Fraze precum “Harry i-a dat un șoset lui Dobby” sau “prietenii stau unul într-altul” nu au fost doar bizare, ci au scăzut considerabil din calitatea evenimentului. Mai mult, anumite paragrafe înregistrate s-au repetat de câteva ori, de parcă banda s-ar fi stricat.
Momentele care au salvat seara
Au existat, totuși, și momente remarcabile. Favoritul meu a fost interpretarea piesei Dumbledore’s Farewell de Nicholas Hooper, pe care am înregistrat-o și postat-o pe TikTok. Am fost surprinsă să constat că acest moment a eclipsat momentul melodiei Fawkes the Phoenix a lui John Williams, deși acesta din urmă nu a fost evidențiat în mod deosebit, melodia fiind inclusă într-o secvență continuă de melodii.
De asemenea, am apreciat ținutele membrilor orchestrei. Uniformele predominante erau Gryffindor și Slytherin, dar am observat și un Ravenclaw și un Hufflepuff. Mă întreb dacă muzicienii au făcut testul de pe Wizarding World pentru a afla cărei case aparțin sau dacă pur și simplu au comandat uniformele angro.
Concluzii
Pentru o primă experiență la un concert simfonic, mi-a plăcut să retrăiesc live melodiile copilăriei și să mă bucur alături de prieteni care sunt, la rândul lor, fani ai universului Harry Potter, dar și cititori împătimiți. Cu toate acestea, nu sunt sigură dacă aș mai participa la un alt concert Lords of the Sound.
Chiar dacă bis-ul a fost fantastic și a inclus surprize muzicale inspirate din Stăpânul Inelelor, calitatea generală a spectacolului a fost compromisă de detalii care ar fi putut fi ușor corectate.