Pentru mine, cea mai frumoasă perioadă din an este cea a Crăciunului. La mine acasă, nu există miros de cozonac, de portocale sau banane. Nici măcar de ciocolată caldă sau de prăjituri cu blaturi însiropate în vanilie sau rom, dar există ceva ce nu am resimțit aproape în nici o casă în care am fost în această perioadă, liniște și bucuria de a fi împreună.
De-a lungul timpului, am văzut multe filme de Crăciun, am fost musafir în multe locuri, dar foarte puține erau locurile care sărbătoreau perioada Crăciunului așa cum numai mama și bunica mea știu să o facă.
Mama este persoana care ne mobilizează pe toți să împodobim bradul. Mama este cea care umblă cu o scară prin casă și ne urcă pe pereți pentru a pune o decorațiune ba pe rama unui tablou, ba la baza unei lustre, ba pentru a atârna luminițe. Mama este cea care ne cântă colinde românești și dansează pe colindele străine. Și tot mama este cea care nu ne lasă să ne culcăm până nu lăsăm lună după ce am terminat de împodobit casa, nu bradul.
Am prieteni care în fiecare an îmi cer fotografii cu “casa lui Moș Crăciun” și mă întreabă încă din luna noiembrie dacă mama a împodobit casa. Sora mea are prieteni mai îndrăzneți care vin la noi pentru ședințe foto crăciunistice pentru că li se pare că decorul este ca într-un platou profesionist. Sincer, partea asta îmi place cel mai mult pentru că primesc cadouri în avans de Crăciun, doar sunt asistenta de serviciu în timpul acestor ședințe foto. :))
Ieri, în timp ce împodobeam, mama îmi spunea că și mama ei făcea la fel. Recunosc, că nu mi-a fost dificil să mi-o amintesc pe Buni, cea care stă mai toată ziua cu nasul într-o carte romance, cea care-mi fură titlurile semnate de Jennifer L. Armentrout și Monica Ramirez cum era acum 25 de ani. Era sprintenă și să fie cocoțată pe o scară împodobind casa, nu pare ceva de necrezut. Plus că acum chiar dacă nu se mai implică activ în decorare, stă pe fotoliul ei și ne dă ordine “vedeți că vârful e strâmb”, “acolo parcă lipsește ceva, nu știu, e prea gol”, “dar aici nu punem nimic?”.
La mine acasă, să te pregătești de sărbători este foarte obositor, fiind foarte mult de muncă. Chiar credeți că acum că bradul este sus și casa în straie de sărbătoare s-a terminat treaba? Nici vorbă! Acum urmează prepararea cârnaților, a peștelui… a aperitivelor pentru Cărciun și Anul Nou. Urmează goana după carne, căutarea alimentelor prin congelatoare, pregătirea foilor de varză pentru sarmale și nu numai. La noi Crăciunul înseamnă o masă cu 4 feluri de mâncare și desert. Înseamnă karaoke pe colindele lui Hrușcă. Înseamnă un du-te vino constant.
Și dacă aveți impresia că lucrurile se liniștesc după Anul Nou, vă înșelați… din nou. Atât mama, cât și bunica, dar acum și eu și sora mea, ne pregătim asiduu pentru masa anuală, în familie, de Sf. Ion. Este acea zi din an, când toate rudele noastre vin la noi la masă. Bem cafea, mâncăm dulciuri, râdem și ne bucurăm unii de ceilalți în jurul unei mese bogate. Este acea perioadă din an când toți frații lui Buni vin la noi împreună cu unchii și verișorii mei. Este acea zi fatidică în care uităm că nu mai locuim în același oraș pentru că suntem cu toții împreună. Uneori ne mai supărăm între noi, alteori mai spargem ceva, dar de fiecare dată ne simțim bine și le mulțumim mamei și bunicii că ne-au adus împreună.
Pe scurt, mama și bunica ne-au convins pe toți că Moș Crăciun există. El sălășluiește în fiecare dintre noi. Atâta timp cât te bucuri de fiecare ornament de Crăciun, indiferent cât de mic sau mare este, Moș Crăciun există. Mama ne-a învățat pe mine și pe sora mea că tot ceea ce facem în această perioadă, și nu numai, să fie pentru noi, pentru familie. Nu pentru altcineva. Bradul să fie în camera comună unde ne strângem dimineața la cafea. Luminițele să fie aprinse atunci când suntem în camere să le putem vedea tocmai pentru a ne bucura de ele.
Mie magia Crăciunului mi-a fost adusă de mama și de bunica și sper ca într-o bună zi, să o aduc și eu familiei mele măcar pe sfert de cum au adus-o ele pentru mine și surioara mea.
La mine eu sunt mai cu împodobitul, bine, nu-mi iese la fel de frumos ca și mamei tale, apropo, felicitări, cred ca si-a greșit profesia și trebuia sa se facă decorator.
Eu pun doar bradul, ai mei nu le au cu spiritul Crăciunului și nu mai sunt atât de tânără ca pe vremuri, așa că mă obosește chiar si decorarea bradului.😅
Dar mereu mi-am dorit o casă plină de decorațiuni și ghirlande, ca în filmele de Crăciun.
Mama e spălată pe creier de filmele de Crăciun. În fiecare an vine cu câte o idee năstrușnică de ce să mai facă. Deja a ales tematica pentru anul viitor: auriu și roz sau era auriu și magenta?