Pentru această postare, mi-am propus să termin o carte începută astă-vară și să îi scriu recenzia până la finalul anului. Nu am zăbovit asupra ei pentru că a fost o lectură dificilă, ci pentru că sunt un cititor lent, dar și un mood reader. Aparent, am avut nevoie de liniștea iernii și de sunetul lemnelor trosnind în sobă pentru a mă bucura pe deplin de condeiul Anamariei Bancea.
Romanul de debut al acestei autoare, Restituirea, a fost publicat în anul 2017 la Editura Crux Publishing și nu știu de ce am așteptat atâția ani pentru a-l citi.
Un condei ce mi-a amintit de o epocă apusă
Pe parcursul lecturii, stilul autoarei m-a aruncat constant în trecut, amintindu-mi de momentele prețioase alături de mătușa mea preferată. Precum cele când mă învăța să aranjez masa, mă punea să citesc cu voce tare pentru a-mi îmbunătăți dicția sau când mă corecta cu un creion lung pentru postura incorectă.
Anamaria scrie precum o autoare dintr-o altă epocă, ceea ce m-a făcut să fiu nu doar nostalgică, ci și profund impresionată de scriitura sa.
Personaje colorate într-un București modern și canicular
Restituirea aduce în prim-plan patru personaje cu un puternic bagaj emoțional care sunt legate de soartă într-un mod neașteptat. Acestea se confruntă cu un București actual, toropit de căldură, scena perfectă unde destinele lor se împletesc în mod neașteptat.
Dodo. Enervant, dar memorabil
Cel mai detestabil personaj pe care l-am întâlnit vreodată este Dorin Cîrțea, alias Dodo. Un întreținut de joasă speță, el își justifică existența prin „afaceri” dubioase și prin „agățarea” doamnelor înstărite de pe aplicațiile de întâlniri. Gândurile îi sunt „colorate”, iar autosuficiența lui este de-a dreptul iritantă. Dacă ar exista un premiu pentru cel mai enervant personaj, l-ar câștiga fără drept de apel!
Mihnea Anasthasescu, bărbatul de care orice cititoare de romance s-ar îndrăgosti
La polul opus, Mihnea Anasthasescu mi-a oferit un mix de sentimente pe care le-am mai experimentat doar citind cărțile Anei Huang sau ale lui Lauren Asher. Mihnea provine dintr-o familie înstărită și ocupă o funcție de succes, dar este aproape traumatizat de relația tensionată pe care o are cu mama sa, o femeie rigidă și snoabă. Abia când Jeni îl tratează ca și cum ar fi un bărbat obișnuit, Mihnea începe să își reevalueze propria existență.
Jeni, o protagonistă pe care cu toții o vom iubi
Jeni este personajul principal pe care cititorii îl iubesc din prima clipă: inteligentă, cultă cu gândul mai mereu la o iubire imposibilă. Tatuajele sale spun povești pe care doar ea le cunoaște, iar poziția sa socială, departe de elitele bucureștene, o face ținta prejudecăților unor personaje precum mama lui Mihnea sau chiar Dodo. Am fost fascinată de povestea ei și am sperat din prima clipă la o posibilă poveste de dragoste între ea și Mihnea.
Mimi, vecina de care cu toții avem nevoie în viață
Ultimul, dar nu cel din urmă personaj, Mioara Histru, alintată Mimi, este preferatul meu. O femeie simplă, dar extrem de caldă, Mimi mi-a amintit de vecina benevolentă și mereu zâmbitoare din satul copilăriei mele. Deși este o gospodină exemplară și un sprijin pentru toți, în realitate, nu are pe nimeni care să o trateze cu aceeași grijă. Mimi este simbolul femeilor care au fost luate de-a gata de către toți cei din jur, doar pentru că sunt prea bune sau prea naive. Povestea ei m-a chinuit și m-a făcut să-mi doresc un final cu adevărat fericit pentru ea.
O poveste emoționantă și o surpriză neașteptată
Cheia acestui roman nu este nici autobuzul care aduce personajele împreună, nici avocatul Cruțescu, care le convoacă pentru o veste importantă. Cheia este adevăratul personaj principal este doamna Aurelia Puchici, o bătrână de 90 de ani, hotărâtă să își respecte promisiunea făcută soțului său pe patul lui de moarte. În încercarea sa de a găsi cât mai multe rude în viață pentru a împărți averea familiei, doamna Aurelia este organizatoarea unor întâlniri care vor schimba destinele celor patru personaje.
Concluzia? Restituirea are șanse mari să fie următoarea voastră carte preferată
Restituirea este un debut care mie mi s-a părut impresionant și o dovadă a talentului arhitectei Anamaria Bancea. Modul în care autoarea îmbină prezentul, trecutul și emoțiile personaje, fără să îngreuneze lectura, este elementul cheie al unei cărți delicioase.
Dacă vreți să descoperiți un București contemporan într-o vară toridă, populat de personaje fascinante și complexe, această carte este pentru voi. O recomand cu drag tuturor celor care iubesc poveștile bine scrise, cu un stil elegant și o atmosferă aparte.
Pare o carte interesantă, nu am mai auzit de ea până acum.
Apropo, îmi place recenzia, well done!
Mulțumesc! >:D<